Respectivele drepturi fuseseră suspendate ca răspuns cu caracter sancționatoriu la anexarea / „recuperarea” Crimeii de către Federația rusă și implicarea Moscovei în conflictele secesioniste din estul Ucrainei.
Potrivit discursului oficial, Consiliul Europei este gardianul democrației, legalității (statului de drept) și drepturilor omului în statele membre. Gestul făcut nu poate fi interpretat în alt fel decât în sensul în care acest gardian a acceptat că desprinderea Crimeii de Ucraina și integrarea sa în Federația rusă este un act legitim sau în cel mai rău caz acceptabil în ordinea internațională. Aceasta înseamnă că fie modificarea de frontieră în cauză a fost conformă Actului final de la Helsinki, fie că Actul final este caduc.
Nu trebuie să fii un mare specialist în dreptul internațional pentru a conchide că ipoteza din urmă este cea confirmată de o demonstrație corectă.
Într-adevăr, Actul final de la Helsinki prevedea că modificările de frontieră și transferurile de teritoriu se pot realiza numai prin acordul statelor direct implicate. Această prevedere a fost încălcată deja în Kosovo, iar din Cutia Pandorei astfel deschisă de NATO și UE, au ieșit apoi Abhazia și acum, iată, Crimeia. Pentru prima oară, însă, o organizație care îi include pe toți actorii europeni – occidentali și orientali, deopotrivă – admite, fie și numai implicit, că actul Final de la Helsinki, cheia de boltă a ordinii mondiale bipolare, dispărută la începutul anilor 1990 fără ca dreptul internațional născut întru structurarea și disciplinarea ei să fi fost adaptat noilor realități, și-a pierdut relevanța și forța.
Cum de a fost posibil ca asta să se întâmple? Ce a făcut ca membrii Consiliului Europei să recunoască de fapt anaxarea Crimeii?
Să observăm mai întâi că trei sunt țările care domină din punct de vedere politic Consiliul Europei și anume: Germania, Franța și Marea Britanie.
Între primele două, de la bruderschaft-ul („frăție” / „înfrățire”) dintre de Gaulle și Adenauer, tradiția spune că s-a născut o „relație specială” care a făcut din tandemul franco-german „motorul” UE. Conținutul acestei relații s-a modificat însă odată cu trecerea timpului, pe măsură ce Germania a renunțat la a mai fi europeană pentru a face ca Europa să fie germană. Astfel s-a ajuns ca relația Merkel-Macron să fie o pastișă a relației Hitler-Mussolini.
După câțiva președinți francezi care au cedat Germaniei conducerea politică a tandemului, Emmanuel Macron încearcă o recuparare a terenului forțând o federalizare europeană care depășește chiar și visele imperiale germane. Amândouă și fiecare au nevoie de un sprijin rusesc pentru a domina continentul dar, mai ales, amândouă doresc plecarea SUA din Europa, respectiv încetarea rolului SUA de actor european.
În ceea ce privește Marea Britanie, relația sa specială tradițională este cu SUA. Și totuși, din câte se pare, Londra, expertă a echilibrului puterilor, mai ales sub presiunea Brexitului, a ales, cel puțin pentru moment, să privească spre uscat și să se întoarcă cu spatele spre Atlantic. Ceea ce, în logica perfidului Albion, redeschide interesul pentru Rusia. Alături de ruși britanicii au mai multe șanse să îi domolească pe germani.
Asta dacă nu cumva, așa cum o sugerează recenta și fastuoasa vizită de stat a Președintelui Trump la Londra (unde a refuzat să se întâlnească cu reprezentanții stângii pro-UE), ambele state înțeleg să își unească dinnou forțele cu Rusia, pentru a stăvili ascensiunea celui de la patrulea Reich.
Să fie oare restabilirea statutului Rusiei în Consiliul Europei și rezultatul acestor calcule? Probabil că da. Oricum, Rusia revine în Europa.
Jocul dublu al Germaniei în relația cu Rusia este deja clasic.
Încă din zorii celui de al doilea Reich, cancelarul Otto von Bismarck atrăgea atenția că Germania trebuie să evite un război pe două fronturi, cu Franța în vest și Rusia în est. La Congresul de la Berlin (1878), în calitatea autoasumată de „honnest broker” („intermediar onest”), Bismarck a deschis Rusiei porțile Europei, ferecate de Napoleon al III-lea la Congresul de la Paris (1856), împingându-o însă spre Balcani, unde ar fi urmat să se bată cap în cap cu Imperiul Otoman și cel Habsburgic.
Pactul Ribentropp–Molotov a fost tocmai expresia acestei concepții strategice, după care tentația expansiunii spre est (Drang nah Osten) a împins Germania spre dezastrul militar, urmat de cel geo-politic.
Izbucnirea Războiului Rece a confirmat profeția lui Hitler potrivit căreia, confruntați cu puterea și ascensiunea Rusiei, aliații occidentali vor face apel la Germania pentru a stăvili împreună valul rusesc. Chiar și în aceste condiții, deviza sub care s-a născut NATO a fost „America in. Russia out. Germany down.” Ceee ce se traduce astfel: „America să fie prezentă în Europa ca putere europeană și garant al securității acesteia. Rusia să fie ținută în afara Europei, fără aptitudinea de a-i influența ideologia și deciziile politice. Germania să fie păstrată în starea de a nu mai putea să provoace un alt război mondial.” Cu precizarea că în această formulă prin Europa se înțelegea de fapt spațiul euro-atlantic sau regiunea geografică a Atlanticului de Nord (Europa occidentală, inclusiv RFG și Italia, plus America de Nord minus Mexicul).
Cu al său Ostpolitik, cancelarul Willy Brandt a început să erodeze acest edificiu geopolitic, văzând, desigur, în apropierea de Rusia (sovietică), ca și în apropierea acesteia de Europa occidentală, o cale pentru a scăpa de cea de a treia componentă a sloganului amintit, care preconiza ținerea Germaniei la pământ. Când, în fine, Zidul de la Berlin a căzut, de la statutul Germaniei europene, adoptat și păstrat oficial începând cu Konrad Adenauer și până la Helmuth Kohl, s-a revenit la proiectul Europei germane, conceput chiar în zilele celui de al Doilea Război Mondial de Joseph Goebbels, Hjalmar Schacht și alții. Pas cu pas filosofia inițială a NATO s-a schimbat fiind sintetizată acum în formula berlineză (merkeliană) „America out. Germany in. Russia down.” (America afară – din Europa. Germania înăuntru – în sistemul de putere european. Rusia jos – la pământ.)
Angela Merkel a înțeles că nu poate scoate SUA din Europa și nu poate domina continentul european fără sprijinul Rusiei, și, în același timp, că nu poate ține Rusia în neputință fără ajutorul SUA. Tot cancelarul Merkel a constatat că puterea Europei germane depinde de resursele energetice rusești (petrol și gaz). La fel de importante pentru occidentul european azi, precum altădată au fost cărbunele și oțelul. Cu cât le obține mai ieftin, cu atât mai bine pentru Germania și cu atât mai rău pentru Rusia. Iată de ce Rusia trebuie supusă sancțiunilor internaționale. Sancțiuni care nu au nici o eficiență fără implicarea SUA.
Se înțelege acum de ce Berlinul a incitat constant Washingtonul cuplului „democrat” Obama-Clinton să se arate intransigent față de regimul „democrației iliberale” („suverane” sau „controlate”, cum i s-a mai spus) a lui Vladimir Putin, diabolizat la nivel mondial (în același fel și cu aceleași mijloace cu care, la scară redusă, au fost diabolizați Adrian Năstase și apoi Liviu Dragnea în România), în timp ce nemții construiau împreună cu rușii gazoducte prin Marea Baltică, pe trasee care să evite tranzitarea teritoriilor celor mai fideli parteneri ai Americii din regiune – Polonia și statele baltice. De asemenea se înțelege de ce a fost declanșată campania de calomniere a Președintelui SUA și pusă la punct înscenarea privind presupusa conivență dintre Donald Trump și trimișii Kremlinului, pentru influențarea rezultatului alegerilor prezidențiale americane.
Pe cine putea speria normalizarea relațiilor americano-ruse, anunțată de Președintele Trump?
Pe cei care, prin tot feluri de embargouri aplicate Rusiei de SUA sau cu contribuția indispensabilă a SUA, o obligau pe aceasta să își vândă resursele naturale în cantități tot mai mari, la prețuri tot mai mici; cu atât mai mult cu cât ea trebuia să își finanțeze industria militară spre a fi capabilă să răspundă extinderii NATO până la granițele sale. Nu ne convine asta, dar oricine ar fi făcut la fel.
De asemenea, îi deranja pe cei care vedeau într-o antantă americano-rusă calea către o nouă ordine mondială, concepută fără participarea lor, precum și către o nouă formă de încercuire menită să îngrădească exprimarea veleităților lor hegemonice. Așa cum s-a întâmplat cu Antanta franco-anglo-rusă înaintea Primului Război Mondial, în raport cu Puterile Centrale, dominate și atunci tot de Germania imperială.
Prin urmare, cui a profitat scandalul în care a fost implicat Președintele Trump și care a blocat dialogul la nivel înalt (singurul eficient între două republici prezidențiale) între SUA și Rusia timp de doi ani? Evident, Germaniei. Nu poate fi nici un dubiu.
De îndată ce acest scandal s-a încheiat, cuplul franco-german a restabilit drepturile Rusiei în Consiliul Europei ca nu cumva să rămână în afara jocului, ca urmare a reluării dialogului dintre Moscova și Washington. Lucru ce a implicat recunoșaterea caducității arhitecturii de securitate în Europa, convenite în 1975 la Helsinki, de către vest-europeni în favoarea Rusiei. Pentru prima oară, fie și numai tacit, Occidentul european și Rusia s-au pus de acord asupra acestui aspect. După împărțirea unilaterală a Iugoslaviei a venit sacrificiul cvasiconsensual al Ucrainei. Era de mult evident că Berlinul păstrează Ucraina ca pe o carte de schimb.
Bipolarismul și-a dat duhul. Unipolarismul a implodat. Se revine la concertul națiunilor în cadrul globalismului multipolar.
Proaspăt scăpat cu bine din ancheta subsecventă denunțului calomnios al unui fost agent de informații britanic, prin care, dacă este să ne ghidăm după modul de operare, mai mult ca sigur au acționat serviciile germane, Președintele Trump a aterizat la Londra cu doar câteva zile înainte ca premierul britanic Theresa May, răpusă de eșecul aterizării line a Brexitului, să elibereze locul unui nou guvern. De ce a făcut-o? De ce protocolul Regatului (încă) Unit a acceptat vizita în asemenea condiții, după ce descinderea precedentă a locatarului Casei Albe a avut loc într-o admosferă tensionată, plină de schimburi de amabilități acide? De ce nu s-a așteptat formarea noului guvern astfel încât șeful administrației americane să se întâlnească cu un șef al executivului britanic care să nu fie demisionar?
Răspunsul este simplu. Donald Trump a vrut să influențeze pasul următor al politicii britanice, atât din perspectivă europeană, cât și transatlantică. În acest sens a reluat o propunere anterior refuzată la Londra: un acord economico-comercial amplu anglo-american contra unei desprinderi brutale, totale și definitive a Marii Britanii de UE.
Pentru ca alternativa să fie și mai clară, Președintele SUA a precizat că este gata să conlucreze cu orice viitor guvern britanic, cu excepția unuia laburist, considerat a fi neomarxist și eurofederalist. De aceea, cu totul nediplomatic, a și refuzat orice întlnire cu liderul Partidului laburist, Jeremy Corbyn. Ori Marea Britanie acceptă să fie portavionul geopolitic al Americii în apele teritoriale ale Europei germane, și atunci SUA o vor alimenta cu combustibilul necesar, ori renunță la suveranitate prin integrare în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană reînviat, ori se dezintegrează în siajul unei relații ambigui cu cele două maluri ale Atlanticului. Washington dixit!
Care ar fi însă rostul acestei adevărate confederații transatlantice anglo-americane? Categoric este vorba de formarea unui bloc menit să contrabalanseze blocul german sau germano-francez. Un asemenea bloc va fi suficient de puternic pentru a motiva Rusia să ajungă la o înțelegere cu el, preferându-o pe aceasta unui nou pact ruso-german, în timp ce, pentru a-și atinge obiectivele strategice, va avea nevoie el însuși de o înțelegere cu Rusia. O înțelegere devenită acum posibilă după ce enigma amestecului rusesc în alegerile prezidențiale americane a fost elucidată: nu Rusia a decis soarta alegerilor din SUA, ci Germania a blocat timp de doi ani efectele acestor alegeri, respectiv opțiunile administrației legitime a SUA, prin pactizarea cu „statul subteran” ilegitim american. Nu se știe cât și cum Rusia a influențat politica SUA, amestecându-se în afacerile interne americane (la urma urmelor toate marile puteri procedează la fel), dar este cert că Germania a făcut-o și încă eficient, încălcând toate liniile roșii trasate pe timpul Războiului Rece și la încetarea acestuia.
Astfel, prin reinventarea relației speciale dintre SUA și Marea Britanie se are în vedere atât garantarea unei noi ordini europene, dar și stăvilirea influenței chineze în Europa, ca premisă a integrării Chinei (și a altora, precum Iranul, India sau Pakistanul) într-o ordine mondială multipolară în care, chiar dacă nu va mai fi șeriful global, America să fie dinnou atât de măreață încât să poată candida cu succes la primul loc între egali.
Nu este de mirare că în aceste condiții presa germană a relatat la unison, în termenii cei mai depreciativi vizita Președintelui SUA la Londra, mergând până acolo încât să acuze America de brutalități generatoare de numeroase victime colaterale în rândul civililor, săvârșite în al Doilea Război Mondial, pe teritoriul prietenului special al Berlinului, Franța (petenista de ieri, macronista de astăzi), care l-ar fi lăsat perplex până și pe mult mai „umanul” Adolf Hitler (sic!). Că armatele aliate au comis excese în ultimul război mondial este un lucru de care s-a mai vorbit. Acuza că atrocitățile anglo-americane au fost mai severe decât cele naziste, venită chiar din presa germană este, însă, fără precedent. Ea arată nu doar nivelul la care au ajuns tensiunile între SUA și Germania, ci și siguranța de sine la care a ajuns Berlinul și care îi dă avânt în revizuirea concluziilor precedentei conflagrații mondiale.
Elogiul adus recent de cancelarul Angela Merkel, la Sibiu, succesorilor Grupului Etnic German, precum și intervențiile brutale pentru lichidarea prin asasinat moral a unor lideri politici români incomozi (așa cum s-a întâmplat, de altfel, și în perioada interbelică), documentate de serviciile de informații americane, nu fac decât să confirme recăderea politicii germane pe panta revizionismului.
Ceea ce impune revenirea SUA în Europa, ca și cooperarea americano-rusă pentru a salvgarda pacea continentului în cadrul unei ordini mondiale inevitabil multipolare, preferabil cu geometrie variabilă și în mod necesar simetrică.
Cum și dacă se va ajunge la acestea, vom vedea. Suntem însă obligați să luăm toate măsurile pentru ca istoria secolului XX să nu se repete. Românii nu trebuie să se lase seduși de speranța că, la fel ca în trecut, în cele din urmă, excesul de noroc va compensa deficitul de viziune strategică. Speranța nu este o politică, iar norocul este un aliat nestatornic.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Pe 19 martie, Germania a anunțat un nou pachet de ajutor militar pentru Ucraina. Valoarea sa este de 500 de milioane de euro (542,35 milioane de dolari). Informația a fost furnizată chiar de ministrul german al apărării, Boris Pistorius, în timpul unei conferințe de presă în cadrul întâlnirii Ramstein, precizează publicația Tagesschau.
Statele Unite și lumea liberă nu vor renunța în a susținere Ucraina sa se apare împotriva agresiunii ruse. Acest lucru a fost declarat de secretarul american al apărării, Lloyd Austin, în deschiderea celei de-a douăzecea reuniuni a Grupului de contact pentru asistență în domeniul securității, la baza aeriană Ramstein din Germania.
La 13 martie, în fața interpelărilor parlamentarilor germani, cancelarul Olaf Scholz a spus din nou "nu" livrării rachetei cu rază lungă de acțiune Taurus către Ucraina. "Prudența nu este ceva ce poate fi calificat drept o slăbiciune. Prudența este ceva la care au dreptul cetățenii țării noastre", a declarat el. A doua zi, Bundestag, camera inferioară a parlamentului german, a votat împotriva unei moțiuni privind trimiterea de rachete Taurus către Kiev pentru a treia oară în 2024. Ucraina a cerut oficial Berlinului să furnizeze una dintre cele mai puternice rachete cu rază lungă de acțiune la sfârșitul lunii mai 2023, dar a primit un răspuns incert, iar ulterior o serie de refuzuri constante.
Este probabil ca forțele rusești să își continue eforturile ofensive actuale în primăvară și să se pregătească pentru noi atacuri preconizate în vară. Asistența occidentală în materie de securitate poate juca un rol crucial în capacitatea Ucrainei de a menține teritoriul acum și de a respinge o nouă ofensivă rusă în lunile următoare. Aceasta este opinia Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).
Putin se pricepe foarte bine să "semene frica" în societățile occidentale, dar se teme de un război cu NATO, a declarat premierul estonian Kaja Kallas într-un interviu acordat BBC. Kaja Kallas a făcut apel la liderii țărilor să se gândească și la "de ce se teme Putin însuși".
China e marea provocare pentru lumea liberă în următorii ani în contextul în care China este azi un gigant militar și economic în comparație cu Federația Rusă. Cu o politică și o viziune pe termen lung, China poate perturba major sistemul internațional în cazul în care ar fi încurajată să acționeze militar pentru a rezolva problema Taiwanului.
La doi ani după invazia pe scară largă a Ucrainei, Kremlinul extinde forțele armate ale țării pentru un conflict cu NATO în următorii 10 ani, au declarat miercuri, 14 martie, șefii serviciilor de informații externe și militare ale Estoniei.
Tancuri Abrams, blindate Bradley, vehicule tactice și alte mijloace de luptă ale unei brigăzi americane de ”infanterie grea” au sosit, recent, în Europa de Est, unde vor rămâne pentru următoarele nouă luni.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a recurs la noi raționamente pentru declarațiile sale ferme de susținere a Kievul, în contextul unor discuții intense privind modul în care ar putea ajuta în continuare, la nivel internațional, apărarea Ucrainei împotriva agresiunii rusești. Discuțiile la nivel european s-au intensificat având în vedere intensitatea operațiunilor militare rusești și întârzierile în aprobarea unei asistențe suplimentare pentru Ucraina din partea Statelor Unite, cel mai mare furnizor de arme pentru Armata ucraineană.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a refuzat din nou pe 14 martie să excludă o eventuală prezență a trupelor occidentale în Ucraina, dar a subliniat că situația actuală nu o impune. "Nu suntem în această situație astăzi", a declarat Macron într-un interviu televizat pentru TF1 și France 2, adăugând că "toate aceste opțiuni sunt posibile".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 15 martie 2024, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
În ziua în care Polonia a sărbătorit 25 de ani de apartenență la NATO, președintele Joe Biden i-a primit la Casa Albă pe președintele polonez Andrzej Duda și pe premierul Donald Tusk. Întâlnirea a avut loc pe fondul preocupărilor legate de viitoarea finanțare americană pentru a ajuta Ucraina să se apere împotriva unei invazii la scară largă din partea Moscovei. "Promisiunea Americii față de Polonia este de nezdruncinat", a declarat Biden reporterilor marți, înainte de întâlnire.
Vladimir Putin a afirmat că o incursiune în Rusia a unor grupări armate anti-Kremlin la 12 martie a fost "o încercare de a perturba" viitoarele alegeri prezidențiale din țară. Legiunea "Libertatea Rusiei", ''Batalionul Siberian'' și ''Corpul Voluntarilor Ruși'' ar fi trecut granița în regiunile rusești Belgorod și Kursk din Ucraina pe 12 martie pentru a desfășura operațiuni de luptă, care au continuat a doua zi. Unitățile au afirmat că au preluat sub control satul Tiotkino din regiunea Kursk.
SUA trebuie să investească masiv în apărare, în contextul provocărilor actuale în domeniul cibernetic, maritim, aerian și spațial, precum și al amenințărilor semnificative din partea Chinei și a Rusiei. Acest lucru a fost discutat în timpul unei audieri în Senatul SUA cu privire la strategia țării pe fondul provocărilor de securitate globală.
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, s-a întâlnit marți, 12 martie, la sediul MApN, cu adjunctul șefului Misiunii Diplomatice a SUA la București, Michael Dickerson.
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că se așteaptă ca președintele francez Emmanuel Macron să viziteze Kievul pentru a discuta despre extinderea cooperării în domeniul securității între Ucraina și Franța în cadrul unui tratat semnat recent. Apelurile Franței pentru un sprijin internațional sporit pentru apărarea Ucrainei împotriva agresiunii rusești au atras atenția internațională, în special după ce președintele Macron a făcut aluzie la posibilitatea de a trimite trupe străine pe teritoriul ucrainean.
Declarația președintelui francez Emmanuel Macron, potrivit căreia nu pot fi excluse viitoarele desfășurări de personal militar occidental în Ucraina, a provocat o serie de replici din partea mai multor oficiali NATO, europeni și americani. Majoritatea politicienilor, inclusiv președintele american Joe Biden și cancelarul german Olaf Scholz, s-au distanțat de cuvintele acestuia. La 10 martie, ministrul britanic de externe David Cameron s-a pronunțat, de asemenea, împotriva trimiterii de trupe occidentale în Ucraina, chiar și pentru misiuni de antrenament.
Rusia deține o gamă vastă de arme nucleare, de la rachete intercontinentale balistice aflate la sol în silozuri/mașini sau pe submarine, rachete de croazieră cu rază lungă pe bombardiere strategice, până la cele tactice de la sol sau cele de pe rachetele antiaeriene.
Emmanuel Macron a fost primul care a vorbit deschis despre ceea ce orice oficial din Europa ar trebui să înțeleagă: dacă Rusia nu este oprită în Ucraina, va fi un război în Europa, este convins ministrul ucrainean de externe, Dmytro Kuleba. Declarația președintelui francez Emmanuel Macron a declanșat o discuție care "va economisi mult timp pentru Europa". Această opinie a fost exprimată de ministrul ucrainean de externe într-un interviu acordat agenției lituaniene de presă Elta, citată de Delfi.
Pentru statele arabe, agresiunea militara rusa din Ucraina a adus atât provocări, cât și oportunități, spun experții. Iar pentru Washington, Londra și capitalele europene, provocarea este de a implica statele arabe influente în formularea răspunsurilor lor la provocările globale. Războiul a accelerat clivajul Est-Vest, obligându-i pe membrii Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) să caute un "echilibru delicat" în timp ce manevrează între numeroasele centre de influență din lumea multipolară de astăzi, scrie Giorgio Cafiero, CEO al Gulf State Analytics.
Statele Unite au început să se "pregătească riguros" la sfârșitul anului 2022 pentru un eventual atac nuclear pe care Rusia l-ar putea efectua asupra Ucrainei, care ar fi primul atac nuclear în cadrul unui război de când Statele Unite au lansat bombe atomice asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, în urmă cu aproape optzeci de ani, potrivit CNN, care citează oficiali de rang înalt ai administrației Biden.
Aderarea unei țări la NATO schimbă foarte mult importanta întregii regiuni din nordul Europei. Marea Baltică intră efectiv sub controlul Alianței, iar statele baltice se vor putea simți mai în siguranță. La 7 martie, Suedia a devenit cel de-al 32-lea stat membru al NATO. Astfel, putem susţine că Marea Baltică a devenit o ''mare internă'' a Alianței Nord-Atlantice.
În cadrul întâlnirii de la Istanbul, care va avea loc la 8 martie, președinții Ucrainei și Turciei, Volodimir Zelenski și Recep Tayyip Erdogan, vor discuta, printre altele, despre siguranța navigației navelor comerciale în Marea Neagră. Acest lucru a fost raportat de surse din Turcia pentru AP. Potrivit surselor, în timpul discuțiilor, Erdogan va insista asupra negocierilor pentru a pune capăt războiului Rusiei în Ucraina, a declarat pentru AP un oficial guvernamental turc.
Liderii Uniunii Internaționale Paneuropene vor fi prezenți în cadrul unui interviu în exclusivitate pe platformele DefenseRomania în contextul actualului climat de securitate din Europa, în prag de alegeri europarlamentare și naționale în mai multe state.
Ministrul francez al Apărării, Sebastien Lecornu, a declarat,într-un interviu acordat la 8 martie postului francez de televiziune BFMTV, că posibilitatea de a trimite trupe în Ucraina "nu este în discuție". Comentariile au fost făcute după ce președintele francez Emmanuel Macron a declarat recent că trimiterea de trupe occidentale în Ucraina nu poate fi "exclusă" în viitor. Statele Unite și multe alte state membre NATO s-au distanțat de declarația lui Macron.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 8 martie 2024, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Pacea poate veni doar atunci când Rusia va înceta să mai ucidă ucraineni, a declarat la Berlin ministrul german de externe Annalena Baerbock. Iar omologul său britanic, David Cameron, a exprimat o întrebare adresată tuturor aliaților cu privire la războiul Rusiei din Ucraina: "Vom merge până la capăt?". Burbock a adăugat: "Nu poți să suporți pe cineva care îți ține un pistol la tâmplă". Miniștrii au vorbit despre acest subiect în cadrul unei conferințe de presă comune la Berlin, la 7 martie.
Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, s-a întâlnit cu omologul său francez Emmanuel Macron la Paris, la 7 martie, unde cei doi lideri au semnat un acord bilateral în domeniul apărării. Pactul pune bazele pentru viitoarele antrenamente militare, schimbul de informații și o consultare sporită în domeniul apărării între cele două țări.
Moldova resimte presiunea Rusiei, dar are un mesaj pentru Moscova: cunoașteți-vă limitele. Amenințările de securitate din ce în ce mai belicoase venite din partea Moscovei și aluziile că ar putea anexa regiunea separatistă Transnistria, sunt îngrijorătoare, dar nu corespund realității capacităților militare actuale ale Rusiei, a declarat pentru POLITICO cel mai înalt diplomat de la Chișinău. Ministrul de externe Mihail Popșoi a susţinut cu tărie că puterea militară a Rusiei a scăzut "datorită sacrificiului bravului popor ucrainean și al armatei ucrainene".
După Avdiivka, armată rusă și-a mutat obiectivul principal cu 30 km mai la sud și trimite rezerve importante în zonă, a declarat purtătorul de cuvânt al Grupului Operativ-Strategic (GOS) ucrainean „Tavria”.
Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au luat act, marţi, de scrisoarea preşedintelui Klaus Iohannis prin care informează Parlamentul că a aprobat participarea Armatei României la operaţia de securitate maritimă a Uniunii Europene EUNAVFOR ASPIDES şi solicită aprobarea pentru participarea Armatei României la operaţia maritimă de tip coaliţie PROSPERITY GUARDIAN (OPG).
În urmă cu câteva săptămâni publicaţia The Aviationis a prezentat imaginea unui MiG-29 al Forțelor Aeriene Ucrainene, înarmat cu o bombă ghidată AASM Hammer de fabricație franceză, care oferă prima dovadă a utilizării acestei arme în războiul din Ucraina. La 12 aprilie 2024, publicaţia a revenit asupra acestui subiect, prezentând un nou material video care arată un avion ucrainean Su-27 Flanker care lansează bomba ghidată Hammer de fabricație franceză. Este pentru prima dată când apare o confirmarea că această bombă ghidata a fost integrată pe flota de avioane Su-27 a Forțelor Aeriene Ucrainene.
"Ne-am angajat să ajutăm Ucraina încă din prima zi", a fost răspunsul Departamentului de Stat al SUA la întrebarea de ce SUA și partenerii săi au reușit cu succes și în mod coordonat să apere Israelul împotriva atacurilor cu drone și rachete, dar nu au făcut același lucru pentru Ucraina.
Miniștrii de externe ai țărilor Uniunii Europene (UE) se întâlnesc în cadrul unei reuniuni extraordinare marți, 16 aprilie, pentru a evalua evoluțiile după atacul Iranului asupra Israelului.
Statele Unite sprijină Ucraina în războiul pe care îl poartă în prezent și se angajează să îmbunătățească bunăstarea regiunii Mării Negre, a declarat secretarul de stat american Antony Blinken în cadrul celei de-a doua conferințe de securitate la Marea Neagră "Platforma internațională Crimeea", care are loc în aceste zile la Sofia, capitala Bulgariei.
Sunt atât de multe drone care patrulează pe cerul pe frontul din Ucraina, vânând orice mișcare, încât este aproape imposibil ca trupele ucrainene sau ruse să treacă pe câmpul de luptă fără a fi observate și ucise.
Premierul grec Kyriakos Mitsotakis a declarat că țara sa nu va transfera avioane de luptă F-16 în Ucraina din cauza preocupărilor legate de propria sa securitate.
Avem confirmarea că sistemul Aegis Ashore, instalat în România și Polonia, e capabil să neutralizeze rachete balistice iraniene, acesta fiind și scopul inițial pentru care Scutul de la Deveselul a fost operaționalizat.
Expertul chinez pe Rusia, Feng Yujun, consideră, printre altele, că războiul rusesc din Ucraina a tensionat relațiile ruso-chineze.
Bugetul anual al IDF de aproximativ 23,6 miliarde de dolari depășește cheltuielile militare totale ale Egiptului, Iranului, Libanului și Iordaniei la un loc
Președintele ucrainean încearcă să impulsioneze efortul de război și a mers în vizită la una din fabricile care produce drone.
În contextul relațiilor din ce în ce mai tensionate dintre Germania și China, în primul rând în sfera economică, amplificate și de diferențele dintre cele două state legate de războiul din Ucraina, cancelarul german Olaf Scholz a sosit duminică în China.
Avioanele de luptă F-15E Strike Eagle ale Forțele Aeriene americane (USAF) au doborât peste 70 de drone iraniene în timp ce se îndreptau către ținte din Israel, pe 13 aprilie, au declarat oficialii americani.
Norvegia, împreună cu partenerii săi danezi și olandezi, se pregătește să furnizeze Ucrainei avioane de luptă F-16 " care dispun de capacități de atac cu rază lungă de acțiune". Ministrul norvegian de externe Espen Barth Eide a declarat acest lucru în cadrul unui briefing susţinut alături de omologul său ucrainean Dmitro Kuleba la Kiev.
Europa trebuie să își asume "responsabilitatea strategică" și să devină capabilă să își apere singură continentul într-un timp foarte scurt pentru a avea mijloacele de a descuraja în mod eficient orice agresor. Aceasta este ceea ce insistă Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell.
Presa rusă a anunțat, pe 15.04.2024, că Centrul Norvegian de Război Electronic (NEWC) este îngrijorat din cauza instalării de către Federația Rusă a unor noi mijloace de război electronic în Peninsula Kola.
Surse rusești au anunțat, pe 15.04.2024, că, în cadrul Forțelor Armate ale Federației Ruse a fost creată Gruparea de trupe Nord, care operează în Regiunile Belgorod, Kursk și Bryansk. Anterior, trupele din aceste teritorii aveau ca misiune asigurarea securității frontierei de stat.
Lipsa sistemelor de apărare aeriană din Ucraina duce la "câștiguri lente, dar constante" pe linia frontului pentru forțele rusești , a scris într-un raport Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), cu sediul în SUA. Recentele atacuri puternice cu bombe ghidate asupra Harkovului au ca scop "depopularea" orașului și pregătirea terenului pentru o posibilă ofensivă rusă, a declarat pentru Vocea Americii George Barros, analist la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW).
Potrivit Ministerului britanic al Apărării (MoD), reformele în domeniul înzestrării militare, demarate cu începerea anului financiar 2024-2025, pot fi acum implementate într-un ritm mult mai rapid decât înainte. Anterior, se anticipase că armele laser cu energie direcționată (LDEW) nu vor intra în dotarea forțelor armate britanice mai devreme de anul 2032.
Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a mers în Italia pentru a se întâlni cu reprezentanți ai industriei italiene de apărare.
Imaginile publicate de Ministerul rus al Apărării pe 14 aprilie 2024 au prezentat un atac asupra capacităților de apărare aeriană ale Ucrainei. Un dispozitiv exploziv rusesc a vizat radarul TRML-4D și unitatea de lansare a sistemului ucrainean de apărare antiaeriană IRIS-T SLM aflate în apropiere de localitatea Horokhovatka, în regiunea Izium. Cu toate acestea, unii analiştii militari nu exclud posibilitatea ca în urma acestui ruşii să fii distrus o machetă a IRIS-T SLM - o momeală pe câmpul de luptă - şi nu un sistem real.
Noaptea trecută, apărarea aeriană israeliană a fost pusă la încercare când Iranul a lansat un atac masiv cu drone și rachete împotriva Israelului, la aproape două săptămâni după ce un atac israelian asupra consulatului iranian din Siria a ucis șapte membri ai IRGC. Atât apărarea aeriană sol-aer cât și avioanele de luptă au fost folosite, cu sprijinul mijloacelor americane, britanice și iordaniene, pentru a intercepta rachetele si dronele înainte ca acestea să își atingă țintele.
Din ”lac rusesc”, Marea Neagră se transformă într-o ”mare moartă” pentru Flota Rusă. Dronele navale ”Sea Baby” modernizate din Ucraina sunt capabile să livreze o tonă de explozibili la o distanță de peste 1.000 de kilometri și să lovească ținte oriunde în Marea Neagră. Costul este de aproximativ 200 de mii de euro per unitate.
Compania franceză Texelis a prezentat în România informații despre produsul Celeris, ca potențială soluție inclusiv pentru înzestrarea Armatei României cu blindate 4x4.
Potrivit cotidianului britanic The Sun, care citează declarațiile unui expert, pentru a putea distruge Podul Crimeea până la mijlocul acestei veri, Ucraina va avea nevoie de “armele potrivite”.
În timpul unei convorbiri telefonice de duminică între președintele Joe Biden și liderii Congresului, a existat un „acord” privind ajutorul rapid atât Israelului, cât și Ucrainei.
Situația se complică în est, sună apelul dramatic din partea președintelui Volodimir Zelenski, care a declarat că situația de pe front, în special pe direcțiile Donețk, s-a înrăutățit în ultimele zile.
Reuniunea cabinetului de război israelian, care a durat câteva ore, s-a încheiat duminică seara fără o decizie cu privire la modul în care Israelul va răspunde atacului Iranului cu rachete și drone, a declarat un oficial israelian.
Rusia pierde militari într-un ritm înfiorător, iar întrebarea este cât mai poate Putin să-și permită astfel de cifre.
Arhitectura Spațială de Apărare Națională a SUA prinde contur. Agenția de Dezvoltare Spațială (Space Defense Agency – SDA) extinde conectivitatea forțelor armate americane dar și ale altor state membre NATO, retranslatând prin satelit comunicațiile tactice Link 16, prezente la orice subunitate și pe majoritatea mijloacelor de luptă aeriene, navale sau terestre.
Israelul decide acum care va fi răspunsul la atacul fără precedent efectuat direct de Iran asupra teritoriului israelian.
Una dintre nevoile cheie ale Ucrainei sunt sistemele Patriot și rachetele acestora.
