Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Israel și Palestina, între pacea lui Trump. Prevederile planului SUA, într-un război fără sfârșit
30 ian, 12:59
Așteptat de aproape doi ani de zile, gândit ca un nou concept, care să facă diferența dintre încercările eșuate ale predecesorilor și prezent, planul de pace pentru Orientul Mijlociu al lui Donald Trump a fost lansat la apă.
de  H.D. Hartmann
EXCLUSIV

Sub aplauzele furtunoase ale celor prezenți, în sala de bal a Casei Albe, martori fiind atât Netanyahu cât și Gantz, premierul israelian ân funcție și viitorul prim-ministru în așteptare, Trump a prezentat propunerile sale pentru rescrierea hărții politice a relațiilor dintre Israel si palestinieni.

La baza noului plan, administrația Trump a pus existența unui stat independent, suveran al Palestinei, cu capitala în Ierusalimul de Est. Este o schimbare de politică americană fundamentală, dar un pas logic pentru Trump, după mutarea ambasadei SUA la Ierusalim în 2018 și recunoașterea controlului israelian asupra înălțimilor Golan. Atât Netanyahu, cât și Gantz și-au exprimat susținerea pentru recunoașterea unui stat independent palestinian. La conferința sa de presă, Trump a subliniat de câteva ori faptul că planul său de pace răspunde comandamentului impus de existența a două state suverane, așezate alături printr-un mecanism de securitate și de relații economice care practic fac din vechea Palestină un spațiu comun inseparabil.

 

Planul lui Trump, viabil doar dacă e acceptat de cele două părți

 

Ortodoxismul acestei soluții, neviabile atât timp cât una din părți refuză efectiv recunoașterea noilor frontiere ale Israelului și locului capitalei sale, pare a reveni, sub formă nouă, atât în discursul american cât și cel israelian. Faptul ca Benny Gantz a fost și el de față confirmă intenția clară a administrației americane de a asigura un dialog care să permită și viitorului prim-ministru israelian să fie informat și să cunoască în detaliu propunerea de pace. Mai mult, prin acest gest Trump a dorit să își menițină neutralitatea în același timp asigurând o tranziție politică ușoară pentru Israel, stat blocat de aproape un an în mijlocul unor alegerile generale succesive care nu au dat câștigător clar, provocând punerea de mai multe ori  în expectativă a lansării planului de pace. De data aceasta, incluzându-l pe Gantz în cadrul procesului de pace, așteptarea a luat sfârșit.

 

Planul lui Trump prezintă și o premieră absolută

 

Planul, care are 181 de pagini, prezintă și o premieră absolută. După ce planul va fi pus în aplicare în mod oficial de către guvernul israelian, Israelul este obligat să înghețe construcția sau extinderea coloniilor evreiești în zone care ar deveni părți integrante ale viitorului stat al Palestinei, timp de până la patru ani. Perioada de patru ani este dată pentru a fi create mecanismele de securitate solicitate de Israel pentru a se asigura că diversele organizații teroriste implantate în Gaza nu vor ataca coloniile evreiesti. Mai mult, planul statuează corect că nu va exista niciun fel de schimbare de populații fără acordul părților, astfel încât să nu se mai repete dramele umane pe care le-a cunoscut regiunea după 1947.

Important de subliniat este că pentru prima dată într-un document oficial american se vorbește nu numai de refugiații palestinieni ci și de refugiații evrei. Pentru publicul românesc nefamiliarizt cu existența unei astfel de masive mutări de populație evreiască din multe țări ale Orientului Mijlociu, trebuie spus că odată cu ridicarea naționalismului arab, comunitățile evreiești, istorice și trăind în Turcia, Egypt, Irak, Iran au fost forțate să se refugieze în Israel. Propaganda marxistă, continuată și astăzi, a făcut ca această dramă a poporului evreu să nu fie niciodată recunoscută, nimeni din cadrul Națiunile Unite sau Europa apărând dreptul evreilor din țările arabe de a locui acolo unde s-au născut.

Planul Trump prevede ca statul Israel să primească despăgubiri pentru pierderile suferite de dislocările violente și metodice ale unora dintre cele mai vechi comunități ale sale din lume, punând pe picior egal drama refugiaților palestinieni cu cea a refugiaților evrei. Israel a considerat că nerecunoașterea acestei drame care a lovit sute de mii de familii și a provocat daune uriașe materiale și financiare reprezintă unul din elementele politice cele mai sensibile (datorită încărcăturii antisemite instituționale) și  cel mai greu de rezolvat, manipularea imagologică și permanentă de peste 50 de ani, refuzând să recunoască politicile de stat arabe cu privire la expulzarea comunităților evreiești de pe teritoriul lor. Așa se face că astăzi țări care istoric aveau comunități evreiești masive (vorbim de sute de mii de persoane) și perfect integrate prin continuitatea lor milenară, cum ar fi Irakul sau Egiptul, nu mai au decât mici insulițe iudaice supraviețuind cu greu.


Planul lui Trump, cea mai pro-israeliană propunere prezentată vreodată de SUA


Cine citește planul de pace cu onestitate, nu cu ideologia anti-trumpistă sau cu vederile neo-marxiste de la Bruxelles, realizează că punctului de vedere al echipei Trump este acela al asumării unei mai mari onestități geopolitice, ceea ce ar putea schimba jocul regional. Guvernele SUA anterioare s-au prezentat ca arbitri neutri între israelieni și palestinieni, deși cel puțin partea palestiniană a jucat întotdeauna cartea anti sionistă și anti americană, atunci când nu a încurajat un terorism de masă pentru care mii de israelieni au plătit cu viața. Administrația Trump nu și-a ascuns niciodată viziunile sale pro-Israel și, așa cum era de așteptat, planul său de pace este cea mai pro-israeliană propunere care a fost prezentată vreodată de Washington. Acesta își propune să conțină și să nu retragă așezările israeliene, oferind palestinienilor un nou spațiu pentru statul lor, aproximativ 70% din Cisiordania. De asemenea, respinge cererea palestiniană de lungă durată de a controla Muntele Templului / Haram al-Sharif care va rămâne sub custodia iordaniană, deja fapt istoric de netăgăduit.

De altfel regatul hașemit al Iordaniei pare a ocupa un loc central in planul de pace propus, fiind alături de Egipt, unul dintre pilonii esențiali ai implementării propunerii lui Trump. Se vede cu ochiul liber transferul de autoritate și încredere propus de către SUA de la Autoritatea Palestiniană spre suveranul hașemit. Este evident că actualii leaderi palestinieni nu se bucură de încredere din partea administrației Trump, devenind cît se poate de clar ca soluția hașemită, măcar și temporar oferă un spațiu de tranziție pentru ca palestinienii să își aleagă o nouă conducere.

 

Palestina, a cărei situație economică e un dezastru, a refuzat aproape imediat planul de pace

 

Șeful Autorității Palestiniene Abu Abbas a refuzat aproape imediat planul de pace propus. Din mica sa capitală, fără resurse decât banii primiți efectiv cadou de la diverși sponsori arabi sau europeni, Autoritatea Palestiniană are probleme fundamentale cu organizații declarate ca fiind teroriste de către SUA sau EU, cum ar fi Hamas sau Jihadul Islamic, adânc implantate în teritoriile palestiniene pe care teoretic această autoritate le-ar guverna. Situația economică este un dezastru, pe lîngă sancțiunile economice, izolarea geografică și încercuirea totală a palestinienilor adăungându-se o izolare ideologică, palestineienii fiind astăzi practic prizonierii influențelor maligne ale Iranului, cele ale Turciei, Qatarului și desigur cele ale diverșilor actori non arabi din regiune.

Problema de imagine care poate rupe orice destin politic al unui leader palestinian este capitala Ierusalim. SUA, prin planul de pace oferă posibilitatea construcției unei capitale palestiniene în Ierusalimul de Est care să se numească Al-Quds (Ierusalim în limba arabă).

Recunoașterea Ierusalimul ca fiind capitala eternă a statului Israel, ca urmare a ideologiei extremiste promovate în lumea arabă și cu falsificarea oricărui adevăr istoric (unele manuale de istorie arabe, publicate cu finanțări europene de exemplu, neagă practic existența Ierusalimului milenar evreiesc) ar însemna pentru Autoritatea Palestiniană prăbușirea autorității sale revoluționar-antisemite promovate de generații. Mai mult ar pune la muncă și ar responsabiliza o formă de guvernare care să accepte regulile civilizației moderne, legile de dezvoltare și dreptul poporului palestinian la o viață mai bună. Din nefericire la Ramallah încă nu există resursa umană sau politică pentru schimbarea de optică iar planul de pace tocmai prezentat reprezintă nu numai un pericol pentru lorzii feudali care au acaparat, în interes personal, cauza palestiniană dar și pentru forțele din spate, în special cele care finanțează terorismul, habotnicia și antisionimul atât de bine cunoscut.

 

Obstacol major în acceptarea planului de pace

 

De aceea, planul de pace prezentat de Trump propune o consistentă latură economică. Desigur că cei care au criticat, ab initio, planul de pace, nu au acordat o atenție cuvenită acestei componente, care în sine este și ea o noutate față de planurile eșuate din trecut.

Masivul pachet economic propus de către administrația Trump, incluzând exemple concrete și atât de necesare, nu a fost nici măcar discutat de către palestinieni. Demagogia autorității palestiniene a mers departe, echivalând propunerile economice cu practic o cumparare a populatiei palestiniene. Un obstacol major pentru punerea în aplicare a planului va fi tocmai acceptarea de către conducerea palestiniană a deschiderii economice, a ridicării populației din mizeria cronică în care trăiește de generații. Lipsa electricității, a apei potabile, a resurselor alimentare provoacă, de decenii, o sărăcie care a fost pusă întotdeauna, în spatele Israel și SUA. Acum cînd tocmai această componentă a fost substanțial adresată în planul de pace, leadershipul palestinian refuză orice discușție, promovând ideologia unei economii autarhice, de subzistență. Israel a acceptat să elimine barierele economice și a acceptat să își utilizeze enormele resurse pentru a dezvolta teritoriile palestiniene. Răspunsul a fost dat prin acuzația de colonialism economic și prin refuzul de a oferii populației palestiniene șansa la dezvoltare și progres.

Pentru ca planul de pace să fie unul de succes trebuie ca cele două părti să accepte elementele sale constitutive. Alături de mecanismul de securitate atât de necesar celor două state, planul are meritul de a vorbi celor mulți. Pentru prima dată, prin acest plan de pace administrația Trump vorbește direct palestinienilor, arătându-le că SUA pot fi garantul prosperității lor. Acest dialog direct cu un popor este inedit prin amploarea sa și ne arată că Trump mizează tocmai pe palestienieni pentru succesul propunerii sale. Până la a fi aproape de semnarea păcii, cele două părți sunt încă la distanțe galactice una de cealaltă. Doar dorința reală pentru pace și prosperitate poate reduce distanța și produce succesul de care regiunea are atâta nevoie.

Ştiri Recomandate