Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Israelul și Pakistanul, componente esențiale pentru ascensiunea Chinei. O relație complicată, mai mult ideologic decât geopolitic
27 dec 2020 / 10:09
Premierul pakistanez Imran Khan a dezvăluit recent că mai multe țări presează Islamabadul să urmeze exemplul statelor din Golf prin recunoașterea statului Israel. 
de  H.D. Hartmann
Foto: Piloți chinezi și bombardiere strategice H-6, înaintea unui exercițiu. Sursă: Ministerul Apărării din China
EXCLUSIV

Khan, însă, și-a exprimat opoziția față de această idee, cel puțin până când va exista o soluționare politică care să răspundă, în mod satisfăcător, cererilor palestiniene. În timp ce normalizarea deplină a relațiilor dintre Israel și Pakistan ar putea fi încă un proiect de viitor, China ar putea media între aceste două țări care nu au stabilit niciodată relații diplomatice bilaterale, avnd un dialog asigurat de către proxy. În acest sens, DefenseRomania, vă prezintă o analiză despre cum ar arăta un viitor triunghi  China-Pakistan-Israel.

 

Israel și Pakistan

 

O privire asupra istoriei interacțiunilor dintre Israel și Pakistan sugerează că aceste două țări și-ar putea normaliza cu ușurință relațiile. Desigur, a existat o enormă ostilitate, la nivel declarativ extrem de violentă din partea Pakistanului, de la înființarea statului Israel în 1948, având în vedere legăturile și dependența Pakistanului cu/de țările arabe.

Cu toate acestea, cele două țări au reușit să stabilească contacte politice directe în mai multe ocazii în anii 1990 și începutul anilor 2000, deoarece Acordurile de la Oslo și înființarea Autorității Palestiniene au dus la o restatuare a locului statului Israel în Orientul Mijlociu. Contactele informale au atins cele mai înalte niveluri de putere și influeneță în ambele state. De exemplu, în 2005, prim-ministrul israelian Ariel Sharon și președintele pakistanez Pervez Musharraf au dat mâna la summitul Organizației Națiunilor Unite. În plus, tot mai multe rapoarte indică cooperarea în domeniul luptei împotriva terorismului, între serviciile de informații din ambele țări.

Motivul principal al tensiunilor este ideologic și cultural, mai degrabă decât geopolitic. Pakistanul și Israelul nu au cunoscut niciodată războaie, nu există nicio dispută geografică între ei și ambii sunt interesați să lupte împotriva extremismului islamic. Cu toate acestea, după declarația primului ministru Khan, Pakistanul pare gata să construiască o formă de relație cu statul Israel. Cu toate acestea, o relație bilaterală nu înseamnă normalizare completă. O privire mai profundă asupra dinamicii dintre Pakistan și Israel dezvăluie rupturi profunde, răni și multe oportunități pierdute, care ar putea împiedica deschiderea de relații diplomatice bilaterale în viitorul apropiat sau chiar îndepărtat.

 

Există mai multe obstacole între Pakistan și Israel

 

Există mai multe obstacole în calea normalizării. Unul este numărul tot mai mare de extremiști religioși din societatea pakistaneză și influența supradimensionată a liderilor militari care doresc să-și păstreze statutul social privilegiat prin sprijinirea clericilor musulmani. Acești clerici se opun vehement oricărei relații cu statul evreu.

O astfel de situație a dus la o creștere semnificativă a sentimentului anti-Israel în Pakistan, ceea ce descurajează guvernul pakistanez să-și facă publice relațiile politice cu Israelul. Mai mult, blochează orice dezvoltare reală, publică și asumată a unei relații bilaterale normale, cu accent mai ales pe elementul economic, crucial pentru stabilitatea Pakistanului.

 

Apropierea Indiei de Israel sperie Pakistanul

 

În același timp, Pakistanul are multe motive pentru normalizarea cu Israelul. În ultimii ani, a existat o colaborare fără precedent între India și Israel, manifestată parțial printr-o asistență extraordinară în domeniul securității acordata de către Israel Indiei. Pakistanul interpretează orice asistență legată de securitatea Indiei ca fiind, în cele din urmă, îndreptată împotriva sa.

Datorită complexului sistem de securitate nucleară dintre cele doua țări rivale, colaborarea Israel-India (mediate de cele mai multe ori de către SUA) a fost și este privită de către Islamabad ca un dezavantaj material în raport cu India. Iar aceasta percepție nu a fost absolut deloc schimbată în ultimele decenii.

De aceea Israelul este foarte atent să nu cadă în cursa clasică a politicii statale de tip trilaterală, în care să se poată forma bilaterale majoritare care să devină ostile intereselor sale de lungă durată. Ca atare, Islamabad și Ierusalim încearcă, discret însă, să rescrie dicționarul lingvistic al acestei relații. Deși mulți analiști sunt de acord în a sugera că, dacă Pakistanul va face pași spre normalizare, Israelul ar putea fi mai puțin înclinat să colaboreze îndeaproape cu India.

Din punctul de vedere israelian acest principiu nu poate fi aplicat, Ierusalim făcând eforturi deosebite să mențină relațiile atât cu Pakistan cât și cu India, la nivel de egalitate, tocmai pentru a nu permite impresia ca favorizează oricare dintre părți.

 

Rolul SUA și suspiciunile Washingtonului cu privire la Pakistan

 

Un alt stimulent pentru Pakistan este o posibilă îmbunătățire a relației sale cu SUA. Pozițiile cheie din administrația Biden au revenit persoanelor care simpatizează cu Israelul, precum Anthony Blinken, care a fost numit secretar de stat. Dacă Pakistanul s-ar normaliza cu Israelul, ar arăta disponibilitatea de a coopera cu un important aliat al SUA. Până în prezent, ofițerii americani de informații și militari au anumite suspiciuni despre Pakistan, dintre care multe sunt legate de programul său nuclear.

Programul nuclear al Pakistanului aruncă, de asemenea, o umbră lungă asupra relației sale cu Israelul.

Ca atare colaborarea din ce în ce mai puternică dintre India și Israel coincide cu adâncirea tensiunilor dintre India și Pakistan datorită politicilor din Kashmir ale administrației primului ministru Modi. Această confluență de situații crește potențialul de deteriorare al relațiilor dintre Israel și Pakistan. Deja Pakistanul acuză în mod deschis Israelul că se implică în disputa istorică asupra  Kashmirului de partea Indiei.

În plus, îngrijorările internaționale cu privire la adevărata stare a programului nuclear al Pakistanului se intensifică. Pakistanul continuă să-și dezvolte capacitățile nucleare, cu accent pe capacitatea sa de a putea opera o doua lovitură. Fapt extrem de important în dinamica relațiilor dintre cele două țări și în ansamblu complex de interese din regiune.

 

Un canal de comunicare

 

Situația economică a Pakistanului, activitatea teroristă sporită și rapoartele de radicalizare religioasă în rândul ofițerilor superiori (care dețin accesul la butonul nuclear), sporesc necesitatea de a crea „un canal de comunicare” între Israel și Pakistan.

Aparent, recenta apropierea a Israelului de statele din Golf, în special Arabia Saudită, trebuia să creeze o deschidere pentru a stabili un astfel de canal. Dar relațiile dintre Riad și Islamabad au atins un nivel minim fără precedent din mai multe motive, în special lipsa sprijinului Arabiei Saudite pentru Islamabad în disputa istorica din Kashmir și apropierea Pakistanului de Iran.

Aceste evoluții au ridicat îndoieli cu privire la eficiența unei medieri din partea Arabiei Saudite (și aliaților săi din regiune) între Israel și Pakistan. De asemenea, este îndoielnic faptul că Statele Unite ar putea fi mediator, având în vedere suspiciunile profunde ale elitei de la Islamabad cu privire la motivele de intervenție ale Washingtonului, suspiciuni care s-au adâncit în timpul mandatului președintelui Trump.

 

China, ca legătură de comunicare

 

O țară care ar putea îndeplini în mod eficient acest rol mediator este China, vecina Pakistanului. Acest lucru se datorează faptului că China menține o relație strânsă atât cu Israelul (în ciuda dificultăților de pe axa SUA-Israel-China), cât și cu Pakistanul, care depinde din punct de vedere economic de China. Având în vedere interesul său clar pentru stabilitatea regionalță, în scopul creșterii sale economice, China poate servi ca un mediator echitabil și stabil între Israel și Pakistan. Ca atare, China are puterea de a ajuta părțile să evite o escaladare inutilă care ar putea submina stabilitatea în Asia și nu numai.

Inițiativa Chinei denumită BRI, care urmărește creșterea conectivității comerciale și de transport în întreaga Eurasia, a oferit țărilor din Orientul Mijlociu și, în cazul analizat, Pakistanului, un rol central în strategia globală a Chinei. Din punct de vedere istoric, Orientul Mijlociu a servit ca o piață importantă și o cale importantă pentru comerțul global, iar BRI continuă în această tradiție a drumului mătăsii. În lumina BRI, interesele Chinei în regiune includ nu numai fluxul sigur și fiabil de petrol și resurse energetice primare, atât de necesare menținerii creșterii economice chineze, ci și stabilitatea geopolitică necesară dezvoltării proiectelor sale de expansiune atât pe uscat, cât și pe mare.

Ca atare Israel și Pakistan sunt componente cheie ale BRI. Inițiativa ar putea consolida rolul pe care îl joacă firmele chinezești în economia israeliană, oferind un potențial de dezvoltarea deosebit al infrastructurii, precum și la creșterea consumului israelian de bunuri chineze. China dorește să-și apere investițiile în Israel, ca atare are interese majore de a menține o claritate deosebită a relațiilor cu toți actorii regionali, iar stabilitatea relațiilor dintre aceștia este element critic pentru politica sa externă.

 

China dorește protejarea Israelului, urmărind interese economice

 

Având în vedere interesele sale imediate, China dorește ca Israelul să fie protejat de vecini ostili. Dacă Pakistanul va dori să își normalizeze relațiile cu Israelul, acest lucru ar semnala celor de la Teheran refuzul său de a susține escalada iraniană împotriva Israel, mai ales în spațiile fluide și extrem de sensibile din Siria, Irak și spațiul de confluență mediteraneean.

Având în vedere relația strânsă și în curs de dezvoltare a Pakistanului cu Iranul, un astfel de semnal ar putea împiedica politicile expansionist ale Teheranului într-un mod care servește scopurilor directe ale Chinei.

Pe de altă parte Pakistanul are o relație lungă și fructuoasă cu China, iar locația sa strategică îl transformă într-o o verigă importantă în interiorul BRI. Instabilitatea internă a Pakistanului și dorința de a-și diminua dependența de SUA îl fac receptiv atât la deschiderile politice, cât și la cele economice oferite de către China. Din punct de vedere securitar și strict local, Pakistan servește și intereselor microlocale ale Chinei, menținând India ocupată cu apărarea frontierei sale de nord-vest, mai degrabă decât frontiera contestată cu China.

Mai mult, contribuția la construirea unor relații stabile Israel-Pakistan va construi reputația Chinei ca mediator internațional. Ca urmare a acordurilor de normalizare mediate de SUA între Israel și Bahrain, EAU și Sudan, China speră probabil să își pună propria amprentă în domeniul păcii din Orientul Mijlociu.

De aceea este important să analizăm cu sânge rece, fără interjecții ideologice de tip Război Rece, modelul de relații externe pe care China, obligată de intrarea sa în rândul superputerilor mondiale, trebuie să le construiască la nivel global, trecând prin spațiile regionale de imediat interes pentru Beijing.

Analiștii chiar vorbesc despre un paradox. Impulsul pentru relații mai bune între Israel și Pakistan ar putea să nu provină din țările din Golf, în ciuda valului recent de acorduri de normalizare cu Israel.

Tot mai mult, se impune China ca actor pentru a deschide comunicațiile. Dacă va avea succes, China ar putea să-și consolideze imaginea pașnică în Asia, în paralel cu promovarea obiectivelor sale geopolitice și economice. O geometrie politică variabilă dar care are constante istorice.

Iar triunghiul care se formează, doar și datorită dinamicii economice, China-Israel-Pakistan va provoca mutații serioase atât regionale cât și globale. Noul actor își învață deja rolul.

 

Ştiri Recomandate