Și totuși, americanul nu simțea de loc că este momentul să fie bucuros. URSS încă exista iar problemele Germaniei din mijlocul Europei deveneau cu adevărat strategice. Căderea comuniștilor germani din est provoca mutații militare și de securitate pe care administrația lui nu le putea analiza integral. Știind că urma să se prăbușească și ultima piesă a dominoului, cea mai grea dintre toate, puterea sovietică de la Moscova, Bush dorea o discuție amplă pentru a construi etapa finală a căderii sistemului sovietic. Obiectivul principal al americanului era să provoace o schimbare la Moscova care să nu îl oblige să plătească echilibrul nuclear mondial.
Bush Sr era aproape de ceea ce se numește un zgârcit patologic. Era frugal, modest ca îmbrăcăminte și avea o soție conservatoare din toate punctele de vedere. Mânca de cele mai multe ori “din traistă” cum s-ar zice, iar aparatul său administrativ era minimal. Avea doar trei consilieri principali, o secretară de zeci de ani, iar cafeaua era adusă în termos, de la reședință, adică era plătită din salariul său. Nu oferea decît ceai demnitarilor străini, iar celebra serată organizată pentru vizita suveranei britanice (care era considerată evenimentul istoric al fiecărei administrații americane) a rămas în istorie. Bush Sr a refuzat să semneze protocolul vizitei până când palatul Windsor nu a asigurat că securitatea reginei pe tărâm american va fi plătită frățește între cele două puteri. Despre cadouri, prima doamnă se spune că, excedată, a pus de la ea o sumă serioasă de bani pentru ca să nu se facă de rușine. Augustul soț nu dorise să aprobe cumpărarea, pentru consortul reginei, a unui set de porțelanuri considerate prea scumpe.
Ca atare, singura misiune pe care fostul spion CIA la Pekin, devenit președinte al SUA, o vedea la acel moment, era menținerea butonului nuclear sovietic sub o singură autoritate, la Kremlin, dar fără ca acest lucru să coste un dolar pe contribuabilul american. Restul, problemele economice, naționale sau ideologice din interiorul imperiului sovietic erau nimicuri de care nu dorea să se ocupe.
În luna Mai 1990 Casa Albă arăta ca o fabrică aflată în haos. Pe culoarele, altădată pustii, fuseseră adăugate birouri. Administrația Bush avea un cult pentru clădirile istorice, prima doamnă Barbara Bush ca ultima reprezentantă a unei vechi familii americane, refuzând orice fel de modernizări ale proprietăților prezidențiale. Ca atare, noii angajați, mai ales cei din departamentul de analiză și sinteză, lucrau fizic pe culoare. Informațiile cele mai sensibile ale puterii americane din acei ani, incluzând harta actualizată de două ori pe zi a poziționării submarinelor nucleare americane în lume (considerată, ca și astăzi, după valiza nucleară ca fiind al doilea mare secret strategic american) erau efectiv vehiculate, nu în birouri subterane sau celebrele black rooms (camerele negre) ci pe holuri. Celebrul bunker care adăpostea Situation Room avea aceleași scări de oțel pe care Truman le comandase iar holurile încă erau vopsite cu acel galben din timpul ultimei conflagrații mondiale.
Aghiotantul de la Secret Service, fapt unic în istoria Casei Albe avea un scaun în chiar dormitorul prezidențial. Motivul fusese simplu, la ordinul președintelui, pentru a face economie, luminile de pe holurile reședinței trebuiau stinse pe timpul nopții, astfel că purtătorul valizei nucleare a fost nevoit să își mute scaunul de pe hol în chiar dormitorul prezidențial, unde la numai 8 metrii dormea, fericit că nu plătește curentul prea mult, chiar Bush Sr.
Tocmai prin acele culoare subterane vechi și demodate, în acea lună de mai, trecea președintele american îmbrăcat într-un halat și în papuci. Președintele fusese trezit pe la ora 2 și 20 din dimineață. Era iritat de informația pe care tocmai o primise. Unul din sateliții de spionaj detectase ceea ce părea o explozie nucleară. Regiunea era Pakistan. După câteva zeci de minute de dezbateri, șefii de stat major ai armatei americane au decis să îl trezească pe președinte. Era pentru prima dată când, pe un teren aproape misterios pentru analiștii americani, avea loc un o explozie nucleară.
Memoriile Secretarului de Stat James Baker vor reaminti despre acea noapte complicată. Îmbrăcat și el cu ce apucase, luat pe sus pentru a fi adus la Casa Albă, pe drum se gândise la ce este mai rău. Pe masa de consiliu, atât președintele cât și secretarul său de stat vor afla cu stupoare că analiza tinerilor cu birourile pe holurile Casei Albe era mai mult decăt alarmantă.
La sfârșitul lunii mai 1990, comunitatea americană de informații avea date concrete că Pakistanul construise cel puțin șase și, poate, până la zece focoase nucleare. Analiștii erau convinși că unele dintre acele focoase au fost desfășurate pe avioanele de vânătoare F-16 fabricate de americani chiar în Pakistan. Acel contract militar fusese semnat de către Ronald Reagan. Cea mai gravă problemă pentru politica americană din regiune era că Benazir Bhutto, populistul prim-ministru al Pakistanului, fusese eliminată (sau alesese sa se retragă, pentru a nu fi ucisă) din procesul constituțional de autorizare a loviturilor nucleare.
Absența primul ministru din linia de decizie nucleară odată confirmată, reprezenta o lovitură extrem de serioasă pentru politica americană a echilibrului nuclear global. Președintele pro-nuclear al națiunii, Ghulam Ishaq Khan, și armata pakistaneză, în frunte cu generalul de armată Mirza Aslam Beg, aveau mâinile, neîntrerupte, pe buton.
Iar SUA nu puteau intervenii niciodată la timp pentru a opri o reacție nucleară necontrolată din Pakistan. Nu existau îndoieli că India, cu arsenalul său nuclear, mult mai extins, era pregătită să riposteze la orice amenințare. George Bush Sr vedea cum strategia lui de control asupra procesului de dispariție a imperiului sovietic se destramă. Căci orice transfer de valiză nucleară sovietică trebuia urmărit și controlat de către Washington, în caz contrar, tehnologia sovietică ar fi fost vândută pe piața neagră a terorismului mondial. Și primul client ar fi fost grupările fundamentaliste pakistaneze. Testul nuclear pakistanez tocmai complica jocul pregătit de americani în ceea ce privește Moscova.
Criza nucleară pakistaneză din primăvara lui 1990 a consfințit un adevăr: coșmarul exportului nuclear devenise nu numai o realitate dar și o prezență pe care orice președinte american o va simți zilnic pe umerii săi.
Ieșind din bunker, Bush Sr va înțelege că nu căderea comunismului era victoria vieții lui. Comunismul reprezentase copilăria coșmarului pe care umanitatea îl începuse cu zorii secolului XX. Terorismul nuclear era maturizarea acelui coșmar, suma tuturor fricilor existențiale ale unei națiuni, iar SUA vor fi obligate să joace un rol crucial în a înțelege mecanismul acelei amenințări colosale, apoi fiind obligate să găsească resursele financiare pentru a lupta împotriva ei. Adică, SUA erau somate să devină puterea globală, autoritară și absolută a echilibrului nuclear. Exact ceea ce administrația lui nu dorea. Costurile financiare deveneau de neimaginat pentru un președinte ca Bush Sr.
Pentru simpul și unicul motiv că puterea nucleară a unei națiuni este absolută, butonul nuclear se află sub autoritatea unei singure persoane. Acela care posedă autoritatea supremă asupra valizei nucleare este șeful absolut al statului. Ludovic al XIV a inventat: Statul sunt eu! La timpul respectiv el încarna puterea divină și judiciară a regatului francez. În epoca modernă, Francois Mitterand, ultimul monarh al celei de-a cincea republică franceze va declara, fundamental, la fel: disuasiunea nucleară este decisă de președintele republicii și numai de el. Butonul nuclear, prin simbolistica sa, prin puterea, care este de fapt post factum, a unei națiuni aflate în imposibilitatea de a se mai apăra, reprezintă astăzi statul. Astfel psihologia celui care are în buzunar codul numeric fatal determină ultima decizie a statul pe care îl conduce.
După revoluție sanguinară din 1789, Franței i-a trebuit un secol, teroare genocidală, nenumărați consuli și lovituri de stat, 3 regi, 2 împărați și 3 republici pentru a reface puterea fundamentală a unui singur om. Apoi, un al doilea secol de înfrângeri și umilințe până la Charles de Gaulle. După construirea primei bombe atomice franceze, statul francez imaginat de regele soare, puterea centralizată a Franței au revenit acolo unde istoria o așezase firesc.
Acest proces istoric îl vor înțelege China și India. SUA vor realiza impactul puterii nucleare asupra arhitecturii sale constituționale abia la căderea comunismului, când vor realiza ca echilibrul terorii nucleare dintre cele două ideologii și organizări sociale aflate în conflict fusese doar apă de ploaie.
Abia sub Bush Sr elita americană va învăța că puterea nucleară a unui singur om devine izvorul de schimbare a structurii de decizie a unui stat. Rusia va face totul pentru ca pierderea URSS să nu o lase fără butonul nuclear. Coreea de Nord va muri de foame pentru a avea mult râvnitul buton. Israelul își va impregna supraviețuirea sa statală la nivel celular prin bomba atomică. Israelul etern va exista prin tocmai mânuirea focului prometeic. Personalizarea deciziei nucleare transcede astfel orice mecanism democratic, orice formulă ideologică, orice revoluție a maselor, orice arhitectură de relații internaționale.
A avea bomba atomică, pentru statele care au cunoscut neantul istoric sau se tem de el, reprezintă definiția supremă a permanenței lor. Acolo unde dialogul eșuează, butonul atomic decide. Butonul nuclear este statul. Cel care îl posedă și vremelnic este stăpânul absolut al istoriei. În primăvara atomică pakistaneză din 1990, Bush Sr exact acest lucru îl va înțelege. Zguduit de revelație, omul de stat american înțelege că timpurile lui au apus. Puterea emanantă din Biroul Oval va fi pentru totdeauna schimbată.
Sute de cărți au fost publicate, analize politice și militare considerabile au fost dedicate relațiilor strategice bilaterale dintre Pakistan și India, India și China sau China și Statele Unite. Din nefericire, pentru un fin cunoscător al dinamicii strategice dintre aceste patru puteri nucleare, nu există o soluție comună, după modelul imaginat în cadrul negocierilor cu fosta URSS. Nuanțele multiple, suprapunerile de culori, psihologia soluțiilor nu pot fi înțelese dacă ele sunt adresate intelectual doar pe bază strict bilaterală. În timp ce Pakistanul răspunde strategic la India, India răspunde raportându-se la Pakistan și China, care la rândul lor răspund ambelor spre India și Statele Unite. O permutare permanentă, un șah etern, pe care echilibrul nuclear nu îl mai poate cuprinde.
În grădinile care înconjoară Aiwan-e-Sadrun, palatul prezidențial din Islamabad, un singur om va decide că timpul modern nu mai permite jocul granițelor fizice. Biroul președintelui este imens, iar masa de consiliu, din marmură verde (culoarea Profetului) ornează centrul deciziei supreme. Într-una din zilele lui ianuarie 1972, Zulfikar Ali-Bhuto, așezat la celebra masă, va avea o discuție cu privire la securitatea țării sale.
După războiul cu India din 1971, Pakistan nu are solutii prea multe pentru a opri nu numai influența indiană dar, iar acest lucru este extrem de grav, apropierea dintre New Delhi si Beijing. Ciu EnLai, premierul chinez tocmai semnase cu India contracte economice masive și promisese să rupă India de influența sovietică. SUA semnalizaseră multă bunăvoință iar Pakistanul se vedea astfel izolat.
Bhuto va analiza din perspectiva regală și mistică, nu din cea democratică sau populară, supraviețuirea țării sale. Fără o viziune imperial-divină, care să traverseze secolele, pentru a înfrânge imperiile care vor veni sau vor pleca, țara lui nu va rezista. Hotărârea de a produce în secret bomba atomică și de a centra strategia de securitate națională pe amenințarea nucleară permanentă împotriva Indiei va face din acest politician victima armatei și serviciilor secrete pakistaneze.
După decenii, fiica sa, devenită prima femeie ministru al Pakistanului va refuza, așa cum îl informau serviciile de informații americane pe George Bush Sr să fie implicată în programul nuclear care a dus la execuția tatălui său. Construcția politică post independență a Pakistanului va fi complet erodată și anihilată prin apariția bombei atomice.
Iar celebrul „Bhuda zâmbind”, numele de cod al primului test nuclear indian din 1974, a fost elementul Sputnik, emoțional și religios, pentru ca Pakistan să facă orice pentru a avea bomba atomică. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Abdul Kadeer Khan, un cercetător pakistanez care lucra în Olanda la producerea centrifugelor nucleare civile este adus în secret înnapoi în țară.
Dar tocmai aici intervine istoria, căci, ironia sorții, bomba atomică pakistaneză este semnată de către India, Europa și SUA. „Budha zâmbind” este insulta supremă. Părintele bombei atomice din Pakistan este născut tot în India, pe timpul imperiului britanic, școlit în metalurgia materialelor speciale cu banii Londrei, născut din mama begumă moghală. Tehnologia nucleară este eminamente europeană, fară urmă de influență sovietică iar uraniumul îmbogățit necesar producerii bombelor este procurat din SUA.
1974 este și anul în care China devine pincipalul actor al dramei indo-pakistaneze, detronând SUA, UK și URSS printr-un singur gest. Prima bază militară cu rachete nucleare chineze este instalată în Tibet. Marile fluvii care hrănesc atît Pakistan cât și India vin tocmai din Everestul nepalez și tibetan. Adică din platoul atomic aflat sub autoritatea comunistă de la Beijing. Probabil fără să o dorească sau să realizeze importanța gestului său, tocmai fuga de butonul nuclear al lui Mao (care va transfera tocmai pe acoperișul lumii teribila armă) va implica defintiv și permanent China în mijlocul confruntării mondiale, cea pe care, peste decenii, o va continua și escalada Donald Trump.
Căci nimeni din Asia nu poate opri China capitalistă în demersul său economic și globalist. Triunghiul nuclear India-Pakistan-China depășește prin complexitatea sa dialogul cu care SUA erau obișnuite pe timpul confruntării cu URSS.
Donald Trump judecă acest complex nuclear tripatit, care pare atît de convulsionat ca și drumul pe care îl croiesc fluviile fundamentale care se adună din ghețarii himalaieni, doar din prisma experienței politice americane date de către confruntările din timpul războiului rece. Altceva nu știe, altceva nu a citit în arhivele monumetale ale Americii. De aceea alege să ridice India pentru a contracara economic China.
Greșeala strategică pe care o va face prin alegerea acestei politici este că Pakistanul musulman este mult mai periculos pentru pacea internă a unei Chine multinaționale, unde locuiesc milioane de musulmani. India nu reprezintă sub nicio formă un pericol la adresa unității teritoriale chineze.
Culoarul economic China-Pakistan, pe care președintele Xi îl va finanța cu sume enorme, este desenat tocmai pentru a apăra China de expansiunea unui islamism revoluționar, cu tentele sale deseori extremist-teroriste venite din Pakistan. Administrația Obama va înțelege această nuanță fundamentală și nu va încuraja niciuna dintre cele trei puteri nucleare din Asia.
Din contră va folosi Rusia pentru a echilibra stabilitatea nucleară a regiunii. Donald Trump, furibund în justificările sale cu privire la eșecul său din timpul crizei Covid-19, încearcă ridicarea economică a Indiei, uitînd că aceast fenomen va duce la o întărire a puterii nucleare de la New Dehli. Ca atare Pakistanul se va simții și mai amenințat de un eventual nou “Budha zâmbind”. Prin efectul de domino, Pakistanul își va întări colaborarea cu China, pentru a fi la paritate nucleară cu India, dezvoltând proiectele economice cu colosul asiatic, pentru a avea resursele finaciare de dezvoltare nucleară și convențional militară.
Astfel, China poate cere de la islamiștii pakistanezi intreruperea acțiunilor lor pe teritoriile uighure, fapt care va întări puterea centrală de la Beijing. Odată cu creșterea puterii Indiei, resentimentul islamic va fi extrem de sever, mai ales că vine pe filiera fundamentalist religioasă creștină pe care Donald Trump o încurajează în SUA. Fundamental, în loc să delocalizeze resursele ideologice și religioase ale diverselor facțiuni islamiste revoluționare, prin încurajarea Indiei, unde primul ministru Modi este un cunoscut naționalist hindus, SUA nu fac decât să multiplice resentimentele islamice.
Talibanii au venit din Pakistan, Osama bin Laden a fot executat în Pakistan, marele război antiterorist al lui Bush Jr a avut ca motivație tocmai existența rețelelor de extremism islamic din Pakistan. A crede că poți bloca China prin întărirea naționalismului economic hindus din India, înseamnă a nu realiza că de fapt oferi aceeași motivație pentru explozia din nou a terorismului internațional. Iar de data aceasta, Trump joacă pe o ecuație profund personalizată, căci toate cele patru puteri implicate în acest joc cu mărgele de sticlă sunt puteri nucleare, apte de a transfera tehnologie nucleară la actori non statali și inamici feroce ai tuturor celor patru.
Tensiunea de astăzi la granița dintre India și China, pe care tocmai Donald Trump, creatorul ei anunță că, dacă va fi chemat, dorește să o negocieze, este exact semnalul pe care Pakistanul îl va traduce ca un semnal al viitorului tensionat care vine. Încurajarea tendințelor expansioniste ale Indii înarmate nuclear până în dinți, atunci când toate estimările spun că arsenalul nuclear chinez este format doar din cîteva sute de ogive nucleare, reprezintă cel puțin o eroare de calcul juvenilă, de contabil de cartier.
Contradicția care aruncă în aer orice logică a mișcărilor din ultimile luni reiese tocmai din această definiție. Extremiștii care se nasc în regiunea respectivă sunt exact dușmanii totali ai fiecărui stat implicat. Iar Trump exact această contradicție nu o înțelege, provocând periculos echilibrul trilateralei nucleare din Asia. Orice foc pornit de acolo, dacă va fi oprit, va cere resurse financiare și economice enorme, iar prețul în victime umane va depășii cu mult cele mai negre estimări.
Având la bază analiza extrem de strâmtă a eșecului american din Afganistan, unde Trump efectiv aplică principiul unei fugi mai sănătoase, SUA formulează un atac anti-chinez care poate evolua esențial într-un conflict care să amenințe integritatea teritorială a Chinei. Iar dacă asupra unui aspect suntem cu toții de acord, este acela că Partidul Comunist Chinez tocmai prin războiul anti -japonez din secolul trecut, (care a fost de fapt un război de eliberare națională) a câștigat dreptul de a conduce țara. Cine își imaginează că un atac la adresa integrității statale chineze nu va deveni reperul moral salvator pentru perpetuarea la putere a comuniștilor la Beijing, înseamnă că nu înțelege nimic din istoria acelei țări.
Dacă Germania a renunțat la orice formă de tehnologie nucleară tocmai pentru a înnăbuși tendințele sale istorice în așteptare, de renaștere a lui Bismark (practic astăzi transformându-se într-o ligă a comercianților), China va utiliza puterea butonului nuclear pentru a își întări statul. Exact ca SUA, exact ca Pakistan, exact ca India. După eșecul previzibil al intervenției asimetrice americane din Hong Kong, după ce va eșua și mișcarea americană din Taiwan, cea mai periculoasă, care poate destabiliza orice înțelegere modială, mișcarea geo-strategică pe care o provoacă cu India va lăsa urme adânci. Trump nu va supraviețui politic îndeajuns să audă despre un alt președinte american care, în papuci de casă, va fi informat că „Budha zâmbind” a devenit chinez de-a dreptul.
Notă DefenseRomania: Textul analizei și opinia aparțin autorului, intertitlurile redacției
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Atacurile asupra rafinăriilor de petrol rusești au un impact semnificativ asupra capacității Rusiei de a purta actualul război. Generalul Ben Hodges, comandantul forțelor americane din Europa în perioada 2014-17, a declarat acest lucru în cadrul celui de-al 16-lea Forum anual de securitate de la Kiev.
Armata Ucrainei a reușit să stabilizeze situația pe frontul de est, a anunțat comandantul-șef al Armatei ucrainene, generalul Oleksandr Sîrski, în timp ce ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a afirmat că Rusia și-a crescut producția de obuze de 2,5 ori în ultimul an și a început producția de serie a unei noi bombe aeriene cu mare putere distructivă.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 22 martie 2024, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
China își consolidează forțele armate, inclusiv arsenalul de arme nucleare, într-un ritm nemaiîntâlnit după cel de-al Doilea Război Mondial și va fi pregătită să invadeze Taiwanul până în 2027, potrivit amiralului John Aquilino, comandantul Comandamentului Marinei americane din Pacificul Indian. De asemenea, China este în prezent singura țară care are atât capacitatea, cât și intenția de a "răsturna" actuala ordine mondială și, prin urmare, rămâne principala amenințare pentru Statele Unite în lume.
Amiralul olandez Rob Bauer, președintele Comitetului militar al NATO, a vizitat Kievul la 21 martie, fiind prima dată când o delegație militară NATO a vizitat Kievul de la începutul invaziei ruse, în februarie 2022. Bauer a ținut un discurs la Forumul de securitate de la Kiev, în care a declarat că vizita sa "este o dovadă a faptului că NATO și Ucraina sunt mai apropiate ca niciodată".
Într-un interviu acordat miercuri, 20 martie, jurnaliştilor străini, ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitri Kuleba, a declarat că președintele francez Emmanuel Macron s-a referit la trimiterea de instructori pentru a antrena militarii ucraineni, atunci când a vorbit despre prezența de trupe occidentale în Ucraina.
Rusia a denunțat miercuri drept "furt și banditism" propunerea șefului diplomației europene, Josep Borrell, conform căreia 90% din veniturile provenite din activele rusești înghețate în UE ar trebui să fie direcționate către achiziția de arme destinate Ucrainei.
Se pare că Franța este pe punctul de a începe producția de noi focoase nucleare. Informațiile disponibile din surse deschise indică faptul că Franța deține în prezent 290 de focoase nucleare, asigurându-și astfel poziția a patra la nivel mondial, în urma unor țări precum Rusia [cu 5.889 de focoase], SUA [care posedă 5.244 de focoase] și China [cu 410 focoase]. Calendarul pentru crearea de noi arme nucleare este destul de lung, iar surse din industrie sugerează că cel mai devreme ar putea începe producția de noi arme în 2025, cu condiția ca autoritățile din domeniul securității nucleare să acorde aprobarea necesară.
Statele Unite au anunțat luni că Coreea de Nord a expediat cel puțin 10.000 de containere cu muniție militară către Rusia, în vederea sprijinirii războiului pe care aceasta îl duce în Ucraina. Jung Park, cel mai înalt oficial american care se ocupă de Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC) la Departamentul de Stat al SUA, a declarat luni pentru Vocea Americii (VOA) că au existat cel puțin 10 cazuri în care rachete nord-coreene au ajuns pe câmpul de luptă din Ucraina.
Pe 19 martie, Germania a anunțat un nou pachet de ajutor militar pentru Ucraina. Valoarea sa este de 500 de milioane de euro (542,35 milioane de dolari). Informația a fost furnizată chiar de ministrul german al apărării, Boris Pistorius, în timpul unei conferințe de presă în cadrul întâlnirii Ramstein, precizează publicația Tagesschau.
Statele Unite și lumea liberă nu vor renunța în a susținere Ucraina sa se apare împotriva agresiunii ruse. Acest lucru a fost declarat de secretarul american al apărării, Lloyd Austin, în deschiderea celei de-a douăzecea reuniuni a Grupului de contact pentru asistență în domeniul securității, la baza aeriană Ramstein din Germania.
La 13 martie, în fața interpelărilor parlamentarilor germani, cancelarul Olaf Scholz a spus din nou "nu" livrării rachetei cu rază lungă de acțiune Taurus către Ucraina. "Prudența nu este ceva ce poate fi calificat drept o slăbiciune. Prudența este ceva la care au dreptul cetățenii țării noastre", a declarat el. A doua zi, Bundestag, camera inferioară a parlamentului german, a votat împotriva unei moțiuni privind trimiterea de rachete Taurus către Kiev pentru a treia oară în 2024. Ucraina a cerut oficial Berlinului să furnizeze una dintre cele mai puternice rachete cu rază lungă de acțiune la sfârșitul lunii mai 2023, dar a primit un răspuns incert, iar ulterior o serie de refuzuri constante.
Este probabil ca forțele rusești să își continue eforturile ofensive actuale în primăvară și să se pregătească pentru noi atacuri preconizate în vară. Asistența occidentală în materie de securitate poate juca un rol crucial în capacitatea Ucrainei de a menține teritoriul acum și de a respinge o nouă ofensivă rusă în lunile următoare. Aceasta este opinia Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).
Putin se pricepe foarte bine să "semene frica" în societățile occidentale, dar se teme de un război cu NATO, a declarat premierul estonian Kaja Kallas într-un interviu acordat BBC. Kaja Kallas a făcut apel la liderii țărilor să se gândească și la "de ce se teme Putin însuși".
China e marea provocare pentru lumea liberă în următorii ani în contextul în care China este azi un gigant militar și economic în comparație cu Federația Rusă. Cu o politică și o viziune pe termen lung, China poate perturba major sistemul internațional în cazul în care ar fi încurajată să acționeze militar pentru a rezolva problema Taiwanului.
La doi ani după invazia pe scară largă a Ucrainei, Kremlinul extinde forțele armate ale țării pentru un conflict cu NATO în următorii 10 ani, au declarat miercuri, 14 martie, șefii serviciilor de informații externe și militare ale Estoniei.
Tancuri Abrams, blindate Bradley, vehicule tactice și alte mijloace de luptă ale unei brigăzi americane de ”infanterie grea” au sosit, recent, în Europa de Est, unde vor rămâne pentru următoarele nouă luni.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a recurs la noi raționamente pentru declarațiile sale ferme de susținere a Kievul, în contextul unor discuții intense privind modul în care ar putea ajuta în continuare, la nivel internațional, apărarea Ucrainei împotriva agresiunii rusești. Discuțiile la nivel european s-au intensificat având în vedere intensitatea operațiunilor militare rusești și întârzierile în aprobarea unei asistențe suplimentare pentru Ucraina din partea Statelor Unite, cel mai mare furnizor de arme pentru Armata ucraineană.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a refuzat din nou pe 14 martie să excludă o eventuală prezență a trupelor occidentale în Ucraina, dar a subliniat că situația actuală nu o impune. "Nu suntem în această situație astăzi", a declarat Macron într-un interviu televizat pentru TF1 și France 2, adăugând că "toate aceste opțiuni sunt posibile".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 15 martie 2024, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
În ziua în care Polonia a sărbătorit 25 de ani de apartenență la NATO, președintele Joe Biden i-a primit la Casa Albă pe președintele polonez Andrzej Duda și pe premierul Donald Tusk. Întâlnirea a avut loc pe fondul preocupărilor legate de viitoarea finanțare americană pentru a ajuta Ucraina să se apere împotriva unei invazii la scară largă din partea Moscovei. "Promisiunea Americii față de Polonia este de nezdruncinat", a declarat Biden reporterilor marți, înainte de întâlnire.
Vladimir Putin a afirmat că o incursiune în Rusia a unor grupări armate anti-Kremlin la 12 martie a fost "o încercare de a perturba" viitoarele alegeri prezidențiale din țară. Legiunea "Libertatea Rusiei", ''Batalionul Siberian'' și ''Corpul Voluntarilor Ruși'' ar fi trecut granița în regiunile rusești Belgorod și Kursk din Ucraina pe 12 martie pentru a desfășura operațiuni de luptă, care au continuat a doua zi. Unitățile au afirmat că au preluat sub control satul Tiotkino din regiunea Kursk.
SUA trebuie să investească masiv în apărare, în contextul provocărilor actuale în domeniul cibernetic, maritim, aerian și spațial, precum și al amenințărilor semnificative din partea Chinei și a Rusiei. Acest lucru a fost discutat în timpul unei audieri în Senatul SUA cu privire la strategia țării pe fondul provocărilor de securitate globală.
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, s-a întâlnit marți, 12 martie, la sediul MApN, cu adjunctul șefului Misiunii Diplomatice a SUA la București, Michael Dickerson.
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că se așteaptă ca președintele francez Emmanuel Macron să viziteze Kievul pentru a discuta despre extinderea cooperării în domeniul securității între Ucraina și Franța în cadrul unui tratat semnat recent. Apelurile Franței pentru un sprijin internațional sporit pentru apărarea Ucrainei împotriva agresiunii rusești au atras atenția internațională, în special după ce președintele Macron a făcut aluzie la posibilitatea de a trimite trupe străine pe teritoriul ucrainean.
Declarația președintelui francez Emmanuel Macron, potrivit căreia nu pot fi excluse viitoarele desfășurări de personal militar occidental în Ucraina, a provocat o serie de replici din partea mai multor oficiali NATO, europeni și americani. Majoritatea politicienilor, inclusiv președintele american Joe Biden și cancelarul german Olaf Scholz, s-au distanțat de cuvintele acestuia. La 10 martie, ministrul britanic de externe David Cameron s-a pronunțat, de asemenea, împotriva trimiterii de trupe occidentale în Ucraina, chiar și pentru misiuni de antrenament.
Rusia deține o gamă vastă de arme nucleare, de la rachete intercontinentale balistice aflate la sol în silozuri/mașini sau pe submarine, rachete de croazieră cu rază lungă pe bombardiere strategice, până la cele tactice de la sol sau cele de pe rachetele antiaeriene.
Emmanuel Macron a fost primul care a vorbit deschis despre ceea ce orice oficial din Europa ar trebui să înțeleagă: dacă Rusia nu este oprită în Ucraina, va fi un război în Europa, este convins ministrul ucrainean de externe, Dmytro Kuleba. Declarația președintelui francez Emmanuel Macron a declanșat o discuție care "va economisi mult timp pentru Europa". Această opinie a fost exprimată de ministrul ucrainean de externe într-un interviu acordat agenției lituaniene de presă Elta, citată de Delfi.
Pentru statele arabe, agresiunea militara rusa din Ucraina a adus atât provocări, cât și oportunități, spun experții. Iar pentru Washington, Londra și capitalele europene, provocarea este de a implica statele arabe influente în formularea răspunsurilor lor la provocările globale. Războiul a accelerat clivajul Est-Vest, obligându-i pe membrii Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) să caute un "echilibru delicat" în timp ce manevrează între numeroasele centre de influență din lumea multipolară de astăzi, scrie Giorgio Cafiero, CEO al Gulf State Analytics.
Statele Unite au început să se "pregătească riguros" la sfârșitul anului 2022 pentru un eventual atac nuclear pe care Rusia l-ar putea efectua asupra Ucrainei, care ar fi primul atac nuclear în cadrul unui război de când Statele Unite au lansat bombe atomice asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, în urmă cu aproape optzeci de ani, potrivit CNN, care citează oficiali de rang înalt ai administrației Biden.
Germania se grăbește în sprijinul Ucrainei și anunță că va trimite încă un sistem antiaerian IRIS-T. Trei sisteme de acest tip au fost deja transferate în Ucraina.
Potrivit site-ului Itamilradar.com, pe 17.04.2024, drona de cercetare Nothrop Grumman MQ-4C Triton aparținând Forțelor Navale americane, care a sosit recent la Baza Aeriană Sigonella de pe insula italiană Sicilia, a îndeplinit prima misiune în zona Mării Mediterane.
Într-un interviu acordat Diario de Noticias la 12 aprilie 2024, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene din Portugalia, generalul Joao Cartaxo Alves, a confirmat că avionul de luptă Lockheed Martin F-35 Lightning II va fi înlocuitorul lui F-16M Fighting Falcon. Decizia face parte dintr-un efort de se menţine la acelaşi nivel, din punc de vedere al capabilităţilor militare, cu majoritatea aliaților europeni care au inițiat deja tranziția către F-35, potrivit generalului.
Ministerul Afacerilor Interne de la Priștina a condamnat reținerea cetățenilor kosovari la punctele de frontieră ale Serbiei și cere eliberarea imediată a acestora și a ofițerilor de poliție reținuți.
Procurorii germani îi acuză pe doi cetățenii germano-ruși că erau pregătiți să efectueze atacuri asupra unor situri militare americane aflate pe teritoriul Germaniei, utilizând explozibili și provocând incendii. Germania a arestat doi cetățeni cu dublă cetățenie germano-rusă, fiind suspectați că plănuiau acte de sabotaj asupra unor obiective militare americane aflate pe teritoriul țării pentru a submina sprijinul militar occidental acordat Ucrainei.
U.S. Army a desfășurat în țara noastră un sistem de tip M-LIDS, destinat combaterii amenințărilor reprezentate de drone.
Think tank-ul românesc New Strategy Center, în parteneriat cu Norwegian Institute of International Affairs (NUPI), au organizat în această perioadă o vizită de informare la Oslo, eveniment la care au luat parte mai mulți reprezentanți ai instituțiilor statului și nu numai. Programul a vizat gestionarea războiului politic în contextul conflictului din Ucraina iar o componentă importantă abordată în contextul războiului hibrid a fost reziliența.
Informațiile apărute recent dezvăluie o evoluție interesantă în ceea ce privește utilizarea flotei de avioane de luptă F-35 de către Forțele Aeriene Israeliene. Începând cu 7 octombrie, flota și-a intensificat activitatea, operând la o rată de cinci ori mai mare decât de obicei. Despre asta a vorbit și generalul Donald Carpenter, care se află la conducerea Joint Program Office [JPO] al F-35.
Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene ale SUA, generalul David W. Allvin, a declarat la 16 aprilie 2024 în fața Comisiei pentru Servicii Armate a Senatului (SASC) că Forțele Aeriene ale SUA (USAF) nu vor cumpăra mai mult de 100 de bombardiere strategice B-21 Raider, deoarece s-ar putea să vină cu ceva mai bun până când toate aceste aeronave vor fi construite.
Forțele Aeriene Române au confirmat că o dronă civilă a zburat la aproximativ 4-5 kilometri de turnul de control al Aeroportului Internațional „Mihail Kogălniceanu”.
Biden a subliniat în mod repetat necesitatea ca Congresul american să aprobe ajutorul Ucrainei până la sfârșitul săptămânii, pe fondul temerilor că țara rămâne fără muniții necesare pentru apărarea sa aeriană înainte de o potențială ofensivă majoră a Rusiei la începutul verii.
În cadrul unui summit desfășurat la Bruxelles la 17-18 aprilie, liderii UE au convenit asupra unei declarații privind continuarea asistenței "fără rezerve" pentru ca Ucraina să se apere împotriva agresiunii rusești și au promis asistență urgentă pentru a sprijini sectorul energetic ucrainean, care a fost vizat de noi bombardamente rusești. Instituțiile și guvernele UE s-au angajat să "consolideze furnizarea de ajutor umanitar și de echipamente de protecție civilă, inclusiv generatoare și transformatoare de energie electrică".
Think tank-ul românesc New Strategy Center, în parteneriat cu Norwegian Institute of International Affairs (NUPI), au organizat în această perioadă o vizită de informare la Oslo, la care au luat parte mai mulți reprezentanți ai instituțiilor statului.
Temele cele mai utilizate ale propagandei ruse în războiul informațional pe care îl desfășoară în România și în regiune, și combaterea acestui flagel, au fost expuse de către Ministerul Apărării Naționale în nordul Europei, în cadrul unui program ce a vizat gestionarea războiului politic în contextul conflictului din Ucraina.
O delegatie a industriei de apărare din România participă în perioada 17-20.04.2024 la a VI-a editie a expoziției ICDDA 2024 (Industrial Cooperation Days in Defense and Aerospace organizată la Ankara.
Noaptea trecută, aerodromul din Dzhankoy din Crimeea a fost atacat cu mai multe rachete lansate de ucrainenii. Au fost distruse 5 lansatoare ruseşti S-400 și S-300 și un radar. Atacul a fost efectuată de două rachete balistice tactice MGM-140 ATACMS. De asemenea, a fost lovit și un centru de reparare a echipamentelor militare.
Prim-miniștrii și președinții țărilor Uniunii Europene au convenit, la primele ore ale zilei de joi, să accepte noi sancțiuni împotriva Iranului, după atacul masiv din weekend, efectuat asupra Israelului.
Germania a lansat o nouă inițiativă pentru a asigura accesul la mai multe sisteme de apărare aeriană de către Ucraina, de care are mare nevoie, a relatat la 17 aprilie publicația Tagesschau, citând purtătorii de cuvânt din cadrul Ministerului german de Externe și Ministerului german al Apărării.
New Strategy Center (NSC) a prezentat în această săptămână în SUA, la Washington, studiul „The Battle for the Black Sea is not over”, realizat împreună cu Hudson Institute.
”Federaţia Rusă a fost principalul actor politic şi militar implicat în toate dosarele de securitate din vecinătate”, se arată într-un document CSAT care ar trebui să fie public.
Potrivit unor surse rusești, Forțele Armate ale Ucrainei au început să folosească baloane meteorologice pentru executarea unor atacuri în adâncimea teritoriului Federației Ruse. În ultimele două zile, mai multe astfel de obiecte zburătoare au fost interceptate în diverse regiuni rusești.
O uzină aflată în regiunea rusă Tatarstan, care construiește bombardiere pentru Forțele Aeriene Ruse, a fost atacată de drone ucrainene în dimineața zilei de 17 aprilie, a confirmat Direcția Principală de Informații (HUR/GUR) a Ministerului ucrainean al Apărării .
O pierdere a Ucrainei, care s-ar putea întâmpla foarte curând dacă nu sosesc arme americane, ar intensifica eforturile Rusiei de a destabiliza guvernele țărilor NATO și ar crește cheltuielile pentru apărare în întreaga alianță, printre alte efecte dezastruoase, a declarat vineri Hanno Pevkur, ministrul estonian al Apărării, în fața reporterilor.
Potrivit presei din Azerbaidjan, Rusia a început să-și retragă contingentul de menținere a păcii de pe teritoriul Nagorno-Karabah. Primele coloane de vehicule blindate rusești au părăsit deja regiunea.
Uniunea Europeană ar trebui să furnizeze de urgență Kievului mai multe sisteme de apărare aeriană și muniție pentru a proteja Ucraina de atacurile rusești cu rachete și bombe ghidate, a declarat de șeful diplomaţiei europene, Josep Borrell.
”Niciodată nu a fost atât de complicat”. Neglijența Occidentului este catastrofală și amenință cu înfrângerea armatei ucrainene - avertizează generalul Waldemar Skrzypczak.
Consilierul pe probleme de securitate națională al SUA, Jake Sullivan, a declarat astăzi că Departamentul Apărării, împreună cu Comandamentul Central al SUA, continuă să sporească gradul de pregătire și de integrare a sistemelor de apărare aeriană și de avertizare timpurie în Orientul Mijlociu, pentru a reduce eficiența utilizării rachetelor și dronelor iraniene în cazul efectuării unor noi atacuri.
Comisia pentru Serviciile de Informații din Camera Reprezentanților a SUA, în urma unei ședințe speciale cu privire la situaţia din Ucraina, a cerut Congresului să aprobe de urgență ajutorul destinat Kievului până la sfârșitul acestei săptămâni. Declarația a fost emisă de președintele comisiei, congresmanul republican Mike Turner, și de un membru senior al comisiei, congresmanul democrat Jim Himes.
Răspunsul la o posibilă acţiune israeliană împotriva Iranului va fi „mai rapid şi mai puternic”, a avertizat ministrul adjunct de externe al Republicii Islamice, Ali Bagheri Kani.
Marți, 16 aprilie, la Moscova a izbucnit un incendiu la uzina militară Avangard, care produce rachete pentru complexele S-300 și S-400. Incidentul vine la câteva zeci de ore după ce o stație radar rusească în valoare de 100 de milioane de dolari a fost lovită de șapte drone aeriene kamikaze.
Revenirea are loc și la doar două zile după atacul iranian eșuat asupra Israelului.
