NAȚIUNEA CIVICĂ ȘI NAȚIUNEA CULTURALĂ
Președintele Iohannis a mai învârtit o dată cuțitul în această rană vorbind în termenii teoriei staliniste a moldovenismului (recunoscută implicit și prin Pactul Ribentropp-Molotov) despre români și moldoveni ca despre două popoare distincte.
Moldovenii sunt românii de răsărit, așa cum valahii – munteni și olteni – sunt românii de sud, transilvănenii și maramureșenii sunt românii de nord, iar bănățenii și locuitorii țării Crișurilor sunt românii de vest. Cu toții sunt descendenții unor triburi de oieri unite printr-o limbă miraculos de omogenă în care trăiesc și crează, și care le oferă identitatea.
Oieritul este o ocupație complexă, dinamică și riscantă, ordonată de ciclurile eterne ale naturii. Aceste caracteristici au impus un model de organizare familială autoritar și egalitar, care explică adoptarea voluntară (fără decret politic constrângător) a creștinismului de rit oriental ca religie națională. Din același model, creat de intimitatea omului cu natura, s-au desprins ideologii radical conservatoare marcate de paradoxul asocierii individualismului cu colectivismul. (Conservatorismul funciar românesc explică și paradoxul că la români până și ideologiile internaționaliste – liberalismul și comunismul – au fost „naționale”, precum și pe cel că aici s-a putut imagina un partid conservator… progresist.)
Această comunitate etno-culturală coerentă, despărțită de ape dar unită de munți, și-a căutat prin timp statalitatea; respectiv o formă de organizare politică capabilă a-i satisface nevoia de securitate. Naționalismul românilor este geostrategic, iar nu etnic, ca la maghiari, nemți sau ucraineni, de pildă.
De-a lungul acestei căutări românii au trebuit să își fixeze realist geografia adecvată aspirațiilor lor, lăsând în afara granițelor politice naturale – la sudul Dunării, la nord de Tisa și la est de Nistru / Prut – grupuri de conaționali. Pe de altă parte, ei au fost obligați tot de realitatea obiectivă să își construiască cetatea împreună cu aparținători ai altor popoare.
Distingem astfel două națiuni române. Una civică, care este multiculturală, și trăiește pe teritoriul unui stat numit România. Alta culturală, care este omogenă ca mod specific de creație a valorilor universale, dar lipsită de statalitate unitară. Cea dintâi se compune din cetățenii români de diferite etnii. Cea din urmă îi cuprinde pe etnicii români de pretutindeni, indiferent de cetățenia cărui stat o poartă. Suntem, așadar, un singur popor, dar cu două națiuni. Iar aceasta este situația celor mai multe alcătuiri etno-culturale ale lumii moderne.
Pe când unele dintre comunitățile culturale românești au rămas în afara statului național (națiunii civice) din chiar momentul formării / autodeterminării acestuia sub „dictatul” geografiei, iar altele s-au născut prin deplasarea românilor și așezarea lor în afara granițelor acestui stat, situația Republicii Moldova este una specială. Aceasta a apărut prin dictat geopolitic, căruia i s-a inventat apoi un alibi cultural prin doctrina moldovenismului. Dacă la Chișinău nu găsiți statuile lui Ribentropp și Molotov, nu vă mirați. Priviți pur și simplu în jurul vostru. Ei sunt acolo, pretutindeni.
De aici vine și problema noastră morală. Chiar dacă România recunoaște actuala așezare geopolitică a Europei orientale cu arhitectura sa de securitate, nici un român nu are dreptul să afirme că moldovenii sunt altceva decât o parte a poporului român unic și indivizibil. Aceasta cu atât mai mult cu cât cultura română modernă s-a născut în Moldova cu poveștile lui Creangă, cu poezia lui Eminescu și Junimea lui Titu Maiorescu. Inima României este Transilvania. Valahia – mare și mică – împreună cu Dobrogea (cea mai reușită acțiune de colonizare pașnică din istoria Europei) sunt plămânii prin care România respiră. Creierul României a fost totdeauna și a rămas, însă, Moldova; cea iubitoare de evoluție iar nu de revoluții, care s-a mișcat mereu lent dar mereu în direcția bună, cu un desăvârșit instinct al istoriei. Și care, iată, în moliciunea ei aparentă și cu inegalabilul său simț al umorului, a supraviețuit, fără nici un sprijin extern, agresivei politici de rusificare practicată de marele imperiu de la răsărit pe teritoriul cuprins între Prut și Nistru.
Că după confuzia indusă de atâta manipulare culturală, moldovenii basarabeni trebuie lăsați să își redescopere și redefinească singuri identitatea culturală fără presiuni politice dâmbovițene, este adevărat. Că fără această regăsire de sine problema reunificării nu se poate pune este, de asemenea, corect.
La București nu îi este îngăduit însă nimănui să se îndoiască de românitatea basarabenilor. Cu atât mai puțin Președintele României nu o poate face confirmând tezele antiromânești ale imperialismului ruso-sovietic.
Acestea fiind spuse, avem imediat a ne întoarce privirea și spre problema geopolitică care reprezintă esența problemei moldave. Din punctul de vedere să îi zicem românesc, logica geopolitică (adică logica raportului optim între geografie și putere) s-a reflectat ideal în configurația Moldovei ștefaniene. Această Moldovă, cuprinsă între Nistru și Carpați, și între gurile Dunării și codrii Bucovinei, a putut fi un actor politic de talie europeană. De aceea imperiile vecine au căutat mereu diminuarea ei. Fruntariile lui Ștefan Mușat cel Mare au fost atinse dinnou abia după Primul Război Mondial, în interiorul României Mari, și numai pentru puțin peste douăzeci de ani.
Unirea principatelor danubiene și nașterea României în logică geopolitică dunăreană (căci România Mică a fost concepută ca miniputere europeană cerealieră și petrolieră controlând Dunărea de Jos până la vărsarea în Marea Neagră), a fost singurul proiect de acest tip reușit de Franța lui Napoleon al III-lea. (Unificarea Italiei a fost o semi-reușită.)
Imperiul francez, sub acțiunea căruia județele din sudul Basarabiei (Basarabia istorică) reveniseră anterior Moldovei, îndepărtând Rusia de la gurile Dunării și închizându-i astfel porțile Europei, urmărea ca prin crearea statului național român să pună presiune asupra rivalului său imperial austro-ungar. Emergența României oferea Franței un aliat latin natural la estul continentului, prinzând dubla monarhie germanică într-un clește romanic.
Din aceleași motive, dar și din cauza rivalității cu Imperiul Otoman, Rusia, de curând umilită de înfrângerea în Războiul Crimeii, s-a alăturat și ea proiectului francez. Pentru strategia rusă a momentului, o Românie solidă așezată pe linia Dunării și sprijinită pe Carpați, putea constitui un stat tampon apt a stăvili sau chiar a submina ambițiile sultanilor de la Stambul.
Cine și de ce s-a opus? Pe de o parte, puterile central-europene de cultură germană (autoritare, inegalitare și reacționare), care nu aveau cum accepta o încercuire latină sau latino-rusă. Mai ales pentru Habsburgi era clar că Principatele unite vor porni mai devreme sau mai târziu, împreună cu adversarii lor, o acțiune iredentistă vizând încorporarea Transilvaniei.
Pe de altă parte, pentru Imperiul Otoman era de asemenea limpede că România celor două principate va fi prea puternică pentru a nu aspira la independență și a o obține.
În fine, pentru Anglia, coagularea unor state pe baze naționale în Europa centrală și orientală constituia opusul geostrategiei sale tradiționale de fragmentare politică a continentului, ca garanție împotriva rivalității unui posibil bloc continental căruia ea să nu îi poată face față. La fel cu Germania de mai târziu, ceea ce avea să devină Regatul Unit al Marii Britanii a dorit mereu o Europă centrală dezbinată cu state mici, controlabile și tranzacționabile.
Fix aceleași au fost interesele implicând România care au guvernat declanșarea Primului Război Mondial. Când Franța și Rusia (mai puțin Anglia) au promis România Mare, nu au făcut-o doar pentru a stimula Bucureștiul să li se alăture, ci și pentru că așa concepeau ele o hartă politică europeană potrivită cu agenda lor geostrategică. Și așa a ieșit.
În lupta lor pentru liberalizarea comerțului mondial, care o punea în contradicție cu imperiile coloniale europene, fie ele și aliate în război, America wilsoniană a spijinit, la rândul său, autodeterminarea pe principiul naționalităților.
Să mai adăugăm că la finele celui de al Doilea Război Mondial, Stalin a avut un rol decisiv în restituirea Transilvaniei către România. Desigur, la pachet cu răpirea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a ținutului Herței.
Planul dezmembrării României în 1990, după prăbușirea regimului comunist-ceaușist, ca și cel al dezagregării federațiilor iugoslavă și ceho-slovacă, nu a fost unul rusesc, ci occidental, conceput la Berlin, și o vreme parțial însușit de SUA.
Când la finele anilor 1980 și începutul anilor 1990, URSS înțelesese să denunțe Pactul Ribentropp-Molotov (de fapt deja caduc) și să permită revenirea la situația anterioară acestuia (în modul cel mai palpabil prin acceptarea independenței țărilor baltice), în Europa a apărut zvonul posibilei reunificări româno-moldave.
Moscova nu îi era ostilă. Dimpotrivă. Rusia dorea doar să păstreze Transnistria, alipită forțat Basarabiei sovietice din rațiuni strategice, pentru ca astfel să aibă un pumnal oricând gata pentru a fi înfipt în spatele Ucrainei.
Ostilitatea s-a manifestat însă în Occident. Mesajele de descurajare vecine cu amenințarea venite de acolo (în special din occidentul european și desigur exprimate „diplomatic”) au fost teribile și surprinzătoare. Lor li s-au adăugat și o serie de manevre și aranjamente politico-diplomatice europene care au urmărit decuplarea sau îndepărtarea Republicii Moldova de România. Germania a jucat un rol important în această direcție.
Desigur, Rusia aștepta o contrapartidă constând în special în limitarea gradului de integrare euro-atlantică a României. Era dilema „unificare sau integrare” pe care o avusese de rezolvat după război și Konrad Adennauer cu privire la Germania și din care ieșise preferând integrarea euro-atlantică. În 1990 România nu era, însă, după un război pierdut, iar lucrurile erau negociabile. Pe atunci grija Rusiei nu era, pare-se, reapariția României Mari, ci apariția NATO la frontiera sa, precum și perspectiva intrării ei în „casa comună europeană”. Mi-a confirmat-o peste ani și Mihail Gorbaciov.
Cu toată această istorie, românii percep Rusia ca principal adversar al României Mari, și în orice caz al unirii României cu Republica Moldova.
Percepția nu este cu totul greșită. De ce ar fi așa? Pentru că ori de câte ori România a fost mare și cu cât a fost mai mare, atunci și cu atât mai mult a fost ostilă Rusiei. Or, cine are nevoie de un vecin ostil care este puternic?!
Nu este locul să discutăm aici despre fezabilitatea sau nefezabilitatea unirii pe termen scurt. Nici despre costurile și beneficiile ei tactice. Nici despre preparativele necesare.
Ceea ce facem acum este să punem în lumină o întrebare care pare a fi îndeobște ignorată: este interesată România din punct de vedere geo-strategic de reunificare; și-ar schimba ea statutul geo-strategic în Europa (UE) ca urmare a reunificării? Răspunsul meu este „da!”. Aceasta în ciuda faptului că Bugeacul aparține astăzi Ucrainei.
Dacă așa stau lucrurile România are de făcut trei pași: 1. Să elaboreze un plan coerent de relații cu Republica Moldova care să vizeze integrarea economică (în primul rând prin investiții românești în stânga Prutului), intensificarea schimburilor culturale, armonizarea instituțională și cooperarea politică la nivel european și global; 2. Să pună problema unificării pe agenda consultărilor cu aliații occidentali (în special SUA) spre a face ca loialitatea față de aceștia să nu intre în conflict cu aspirația românilor de a-și armoniza istoria cu geografia; 3. Să încălzească relațiile cu Rusia și să îi ofere garanțiile că o Românie mai mare și mai puternică, fiind o Românie mai sigură, va fi, în viitor, și o Românie mai prietenoasă.
Chiar dacă asemenea măsuri nu vor aduce națiunea civică română mai aproape de desenul teritorial al națiunii culturale române, prin reunificare, încă vor fi de folos statului român actual în efortul de a-și consolida pacea și securitatea deopotrivă internă și externă. Fără cooperarea Rusiei, oricât de solid ar fi parteneriatul cu SUA și oricât de profundă integrarea europeană, România, reunificată sau nu, nu va fi niciodată stabilă și în siguranță.
Măsurile sugerate nu vor putea fi luate, însă, atât timp cât președinția României face politica interesului german, iar nu pe aceea a interesului național românesc. Pentru a ieși din dilemele unificării, trebuie mai întâi să punem capăt certitudinilor trădării.
Notă: Textul și opinia aparțin autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Atacurile asupra rafinăriilor de petrol rusești au un impact semnificativ asupra capacității Rusiei de a purta actualul război. Generalul Ben Hodges, comandantul forțelor americane din Europa în perioada 2014-17, a declarat acest lucru în cadrul celui de-al 16-lea Forum anual de securitate de la Kiev.
Armata Ucrainei a reușit să stabilizeze situația pe frontul de est, a anunțat comandantul-șef al Armatei ucrainene, generalul Oleksandr Sîrski, în timp ce ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a afirmat că Rusia și-a crescut producția de obuze de 2,5 ori în ultimul an și a început producția de serie a unei noi bombe aeriene cu mare putere distructivă.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 22 martie 2024, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
China își consolidează forțele armate, inclusiv arsenalul de arme nucleare, într-un ritm nemaiîntâlnit după cel de-al Doilea Război Mondial și va fi pregătită să invadeze Taiwanul până în 2027, potrivit amiralului John Aquilino, comandantul Comandamentului Marinei americane din Pacificul Indian. De asemenea, China este în prezent singura țară care are atât capacitatea, cât și intenția de a "răsturna" actuala ordine mondială și, prin urmare, rămâne principala amenințare pentru Statele Unite în lume.
Amiralul olandez Rob Bauer, președintele Comitetului militar al NATO, a vizitat Kievul la 21 martie, fiind prima dată când o delegație militară NATO a vizitat Kievul de la începutul invaziei ruse, în februarie 2022. Bauer a ținut un discurs la Forumul de securitate de la Kiev, în care a declarat că vizita sa "este o dovadă a faptului că NATO și Ucraina sunt mai apropiate ca niciodată".
Într-un interviu acordat miercuri, 20 martie, jurnaliştilor străini, ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitri Kuleba, a declarat că președintele francez Emmanuel Macron s-a referit la trimiterea de instructori pentru a antrena militarii ucraineni, atunci când a vorbit despre prezența de trupe occidentale în Ucraina.
Rusia a denunțat miercuri drept "furt și banditism" propunerea șefului diplomației europene, Josep Borrell, conform căreia 90% din veniturile provenite din activele rusești înghețate în UE ar trebui să fie direcționate către achiziția de arme destinate Ucrainei.
Se pare că Franța este pe punctul de a începe producția de noi focoase nucleare. Informațiile disponibile din surse deschise indică faptul că Franța deține în prezent 290 de focoase nucleare, asigurându-și astfel poziția a patra la nivel mondial, în urma unor țări precum Rusia [cu 5.889 de focoase], SUA [care posedă 5.244 de focoase] și China [cu 410 focoase]. Calendarul pentru crearea de noi arme nucleare este destul de lung, iar surse din industrie sugerează că cel mai devreme ar putea începe producția de noi arme în 2025, cu condiția ca autoritățile din domeniul securității nucleare să acorde aprobarea necesară.
Statele Unite au anunțat luni că Coreea de Nord a expediat cel puțin 10.000 de containere cu muniție militară către Rusia, în vederea sprijinirii războiului pe care aceasta îl duce în Ucraina. Jung Park, cel mai înalt oficial american care se ocupă de Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC) la Departamentul de Stat al SUA, a declarat luni pentru Vocea Americii (VOA) că au existat cel puțin 10 cazuri în care rachete nord-coreene au ajuns pe câmpul de luptă din Ucraina.
Pe 19 martie, Germania a anunțat un nou pachet de ajutor militar pentru Ucraina. Valoarea sa este de 500 de milioane de euro (542,35 milioane de dolari). Informația a fost furnizată chiar de ministrul german al apărării, Boris Pistorius, în timpul unei conferințe de presă în cadrul întâlnirii Ramstein, precizează publicația Tagesschau.
Statele Unite și lumea liberă nu vor renunța în a susținere Ucraina sa se apare împotriva agresiunii ruse. Acest lucru a fost declarat de secretarul american al apărării, Lloyd Austin, în deschiderea celei de-a douăzecea reuniuni a Grupului de contact pentru asistență în domeniul securității, la baza aeriană Ramstein din Germania.
La 13 martie, în fața interpelărilor parlamentarilor germani, cancelarul Olaf Scholz a spus din nou "nu" livrării rachetei cu rază lungă de acțiune Taurus către Ucraina. "Prudența nu este ceva ce poate fi calificat drept o slăbiciune. Prudența este ceva la care au dreptul cetățenii țării noastre", a declarat el. A doua zi, Bundestag, camera inferioară a parlamentului german, a votat împotriva unei moțiuni privind trimiterea de rachete Taurus către Kiev pentru a treia oară în 2024. Ucraina a cerut oficial Berlinului să furnizeze una dintre cele mai puternice rachete cu rază lungă de acțiune la sfârșitul lunii mai 2023, dar a primit un răspuns incert, iar ulterior o serie de refuzuri constante.
Este probabil ca forțele rusești să își continue eforturile ofensive actuale în primăvară și să se pregătească pentru noi atacuri preconizate în vară. Asistența occidentală în materie de securitate poate juca un rol crucial în capacitatea Ucrainei de a menține teritoriul acum și de a respinge o nouă ofensivă rusă în lunile următoare. Aceasta este opinia Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).
Putin se pricepe foarte bine să "semene frica" în societățile occidentale, dar se teme de un război cu NATO, a declarat premierul estonian Kaja Kallas într-un interviu acordat BBC. Kaja Kallas a făcut apel la liderii țărilor să se gândească și la "de ce se teme Putin însuși".
China e marea provocare pentru lumea liberă în următorii ani în contextul în care China este azi un gigant militar și economic în comparație cu Federația Rusă. Cu o politică și o viziune pe termen lung, China poate perturba major sistemul internațional în cazul în care ar fi încurajată să acționeze militar pentru a rezolva problema Taiwanului.
La doi ani după invazia pe scară largă a Ucrainei, Kremlinul extinde forțele armate ale țării pentru un conflict cu NATO în următorii 10 ani, au declarat miercuri, 14 martie, șefii serviciilor de informații externe și militare ale Estoniei.
Tancuri Abrams, blindate Bradley, vehicule tactice și alte mijloace de luptă ale unei brigăzi americane de ”infanterie grea” au sosit, recent, în Europa de Est, unde vor rămâne pentru următoarele nouă luni.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a recurs la noi raționamente pentru declarațiile sale ferme de susținere a Kievul, în contextul unor discuții intense privind modul în care ar putea ajuta în continuare, la nivel internațional, apărarea Ucrainei împotriva agresiunii rusești. Discuțiile la nivel european s-au intensificat având în vedere intensitatea operațiunilor militare rusești și întârzierile în aprobarea unei asistențe suplimentare pentru Ucraina din partea Statelor Unite, cel mai mare furnizor de arme pentru Armata ucraineană.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a refuzat din nou pe 14 martie să excludă o eventuală prezență a trupelor occidentale în Ucraina, dar a subliniat că situația actuală nu o impune. "Nu suntem în această situație astăzi", a declarat Macron într-un interviu televizat pentru TF1 și France 2, adăugând că "toate aceste opțiuni sunt posibile".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 15 martie 2024, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
În ziua în care Polonia a sărbătorit 25 de ani de apartenență la NATO, președintele Joe Biden i-a primit la Casa Albă pe președintele polonez Andrzej Duda și pe premierul Donald Tusk. Întâlnirea a avut loc pe fondul preocupărilor legate de viitoarea finanțare americană pentru a ajuta Ucraina să se apere împotriva unei invazii la scară largă din partea Moscovei. "Promisiunea Americii față de Polonia este de nezdruncinat", a declarat Biden reporterilor marți, înainte de întâlnire.
Vladimir Putin a afirmat că o incursiune în Rusia a unor grupări armate anti-Kremlin la 12 martie a fost "o încercare de a perturba" viitoarele alegeri prezidențiale din țară. Legiunea "Libertatea Rusiei", ''Batalionul Siberian'' și ''Corpul Voluntarilor Ruși'' ar fi trecut granița în regiunile rusești Belgorod și Kursk din Ucraina pe 12 martie pentru a desfășura operațiuni de luptă, care au continuat a doua zi. Unitățile au afirmat că au preluat sub control satul Tiotkino din regiunea Kursk.
SUA trebuie să investească masiv în apărare, în contextul provocărilor actuale în domeniul cibernetic, maritim, aerian și spațial, precum și al amenințărilor semnificative din partea Chinei și a Rusiei. Acest lucru a fost discutat în timpul unei audieri în Senatul SUA cu privire la strategia țării pe fondul provocărilor de securitate globală.
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, s-a întâlnit marți, 12 martie, la sediul MApN, cu adjunctul șefului Misiunii Diplomatice a SUA la București, Michael Dickerson.
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că se așteaptă ca președintele francez Emmanuel Macron să viziteze Kievul pentru a discuta despre extinderea cooperării în domeniul securității între Ucraina și Franța în cadrul unui tratat semnat recent. Apelurile Franței pentru un sprijin internațional sporit pentru apărarea Ucrainei împotriva agresiunii rusești au atras atenția internațională, în special după ce președintele Macron a făcut aluzie la posibilitatea de a trimite trupe străine pe teritoriul ucrainean.
Declarația președintelui francez Emmanuel Macron, potrivit căreia nu pot fi excluse viitoarele desfășurări de personal militar occidental în Ucraina, a provocat o serie de replici din partea mai multor oficiali NATO, europeni și americani. Majoritatea politicienilor, inclusiv președintele american Joe Biden și cancelarul german Olaf Scholz, s-au distanțat de cuvintele acestuia. La 10 martie, ministrul britanic de externe David Cameron s-a pronunțat, de asemenea, împotriva trimiterii de trupe occidentale în Ucraina, chiar și pentru misiuni de antrenament.
Rusia deține o gamă vastă de arme nucleare, de la rachete intercontinentale balistice aflate la sol în silozuri/mașini sau pe submarine, rachete de croazieră cu rază lungă pe bombardiere strategice, până la cele tactice de la sol sau cele de pe rachetele antiaeriene.
Emmanuel Macron a fost primul care a vorbit deschis despre ceea ce orice oficial din Europa ar trebui să înțeleagă: dacă Rusia nu este oprită în Ucraina, va fi un război în Europa, este convins ministrul ucrainean de externe, Dmytro Kuleba. Declarația președintelui francez Emmanuel Macron a declanșat o discuție care "va economisi mult timp pentru Europa". Această opinie a fost exprimată de ministrul ucrainean de externe într-un interviu acordat agenției lituaniene de presă Elta, citată de Delfi.
Pentru statele arabe, agresiunea militara rusa din Ucraina a adus atât provocări, cât și oportunități, spun experții. Iar pentru Washington, Londra și capitalele europene, provocarea este de a implica statele arabe influente în formularea răspunsurilor lor la provocările globale. Războiul a accelerat clivajul Est-Vest, obligându-i pe membrii Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) să caute un "echilibru delicat" în timp ce manevrează între numeroasele centre de influență din lumea multipolară de astăzi, scrie Giorgio Cafiero, CEO al Gulf State Analytics.
Statele Unite au început să se "pregătească riguros" la sfârșitul anului 2022 pentru un eventual atac nuclear pe care Rusia l-ar putea efectua asupra Ucrainei, care ar fi primul atac nuclear în cadrul unui război de când Statele Unite au lansat bombe atomice asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, în urmă cu aproape optzeci de ani, potrivit CNN, care citează oficiali de rang înalt ai administrației Biden.
Potrivit site-ului Itamilradar.com, pe 17.04.2024, drona de cercetare Nothrop Grumman MQ-4C Triton aparținând Forțelor Navale americane, care a sosit recent la Baza Aeriană Sigonella de pe insula italiană Sicilia, a îndeplinit prima misiune în zona Mării Mediterane.
Într-un interviu acordat Diario de Noticias la 12 aprilie 2024, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene din Portugalia, generalul Joao Cartaxo Alves, a confirmat că avionul de luptă Lockheed Martin F-35 Lightning II va fi înlocuitorul lui F-16M Fighting Falcon. Decizia face parte dintr-un efort de se menţine la acelaşi nivel, din punc de vedere al capabilităţilor militare, cu majoritatea aliaților europeni care au inițiat deja tranziția către F-35, potrivit generalului.
Ministerul Afacerilor Interne de la Priștina a condamnat reținerea cetățenilor kosovari la punctele de frontieră ale Serbiei și cere eliberarea imediată a acestora și a ofițerilor de poliție reținuți.
Procurorii germani îi acuză pe doi cetățenii germano-ruși că erau pregătiți să efectueze atacuri asupra unor situri militare americane aflate pe teritoriul Germaniei, utilizând explozibili și provocând incendii. Germania a arestat doi cetățeni cu dublă cetățenie germano-rusă, fiind suspectați că plănuiau acte de sabotaj asupra unor obiective militare americane aflate pe teritoriul țării pentru a submina sprijinul militar occidental acordat Ucrainei.
U.S. Army a desfășurat în țara noastră un sistem de tip M-LIDS, destinat combaterii amenințărilor reprezentate de drone.
Think tank-ul românesc New Strategy Center, în parteneriat cu Norwegian Institute of International Affairs (NUPI), au organizat în această perioadă o vizită de informare la Oslo, eveniment la care au luat parte mai mulți reprezentanți ai instituțiilor statului și nu numai. Programul a vizat gestionarea războiului politic în contextul conflictului din Ucraina iar o componentă importantă abordată în contextul războiului hibrid a fost reziliența.
Informațiile apărute recent dezvăluie o evoluție interesantă în ceea ce privește utilizarea flotei de avioane de luptă F-35 de către Forțele Aeriene Israeliene. Începând cu 7 octombrie, flota și-a intensificat activitatea, operând la o rată de cinci ori mai mare decât de obicei. Despre asta a vorbit și generalul Donald Carpenter, care se află la conducerea Joint Program Office [JPO] al F-35.
Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene ale SUA, generalul David W. Allvin, a declarat la 16 aprilie 2024 în fața Comisiei pentru Servicii Armate a Senatului (SASC) că Forțele Aeriene ale SUA (USAF) nu vor cumpăra mai mult de 100 de bombardiere strategice B-21 Raider, deoarece s-ar putea să vină cu ceva mai bun până când toate aceste aeronave vor fi construite.
Forțele Aeriene Române au confirmat că o dronă civilă a zburat la aproximativ 4-5 kilometri de turnul de control al Aeroportului Internațional „Mihail Kogălniceanu”.
Biden a subliniat în mod repetat necesitatea ca Congresul american să aprobe ajutorul Ucrainei până la sfârșitul săptămânii, pe fondul temerilor că țara rămâne fără muniții necesare pentru apărarea sa aeriană înainte de o potențială ofensivă majoră a Rusiei la începutul verii.
În cadrul unui summit desfășurat la Bruxelles la 17-18 aprilie, liderii UE au convenit asupra unei declarații privind continuarea asistenței "fără rezerve" pentru ca Ucraina să se apere împotriva agresiunii rusești și au promis asistență urgentă pentru a sprijini sectorul energetic ucrainean, care a fost vizat de noi bombardamente rusești. Instituțiile și guvernele UE s-au angajat să "consolideze furnizarea de ajutor umanitar și de echipamente de protecție civilă, inclusiv generatoare și transformatoare de energie electrică".
Think tank-ul românesc New Strategy Center, în parteneriat cu Norwegian Institute of International Affairs (NUPI), au organizat în această perioadă o vizită de informare la Oslo, la care au luat parte mai mulți reprezentanți ai instituțiilor statului.
Temele cele mai utilizate ale propagandei ruse în războiul informațional pe care îl desfășoară în România și în regiune, și combaterea acestui flagel, au fost expuse de către Ministerul Apărării Naționale în nordul Europei, în cadrul unui program ce a vizat gestionarea războiului politic în contextul conflictului din Ucraina.
O delegatie a industriei de apărare din România participă în perioada 17-20.04.2024 la a VI-a editie a expoziției ICDDA 2024 (Industrial Cooperation Days in Defense and Aerospace organizată la Ankara.
Noaptea trecută, aerodromul din Dzhankoy din Crimeea a fost atacat cu mai multe rachete lansate de ucrainenii. Au fost distruse 5 lansatoare ruseşti S-400 și S-300 și un radar. Atacul a fost efectuată de două rachete balistice tactice MGM-140 ATACMS. De asemenea, a fost lovit și un centru de reparare a echipamentelor militare.
Prim-miniștrii și președinții țărilor Uniunii Europene au convenit, la primele ore ale zilei de joi, să accepte noi sancțiuni împotriva Iranului, după atacul masiv din weekend, efectuat asupra Israelului.
Germania a lansat o nouă inițiativă pentru a asigura accesul la mai multe sisteme de apărare aeriană de către Ucraina, de care are mare nevoie, a relatat la 17 aprilie publicația Tagesschau, citând purtătorii de cuvânt din cadrul Ministerului german de Externe și Ministerului german al Apărării.
New Strategy Center (NSC) a prezentat în această săptămână în SUA, la Washington, studiul „The Battle for the Black Sea is not over”, realizat împreună cu Hudson Institute.
”Federaţia Rusă a fost principalul actor politic şi militar implicat în toate dosarele de securitate din vecinătate”, se arată într-un document CSAT care ar trebui să fie public.
Potrivit unor surse rusești, Forțele Armate ale Ucrainei au început să folosească baloane meteorologice pentru executarea unor atacuri în adâncimea teritoriului Federației Ruse. În ultimele două zile, mai multe astfel de obiecte zburătoare au fost interceptate în diverse regiuni rusești.
O uzină aflată în regiunea rusă Tatarstan, care construiește bombardiere pentru Forțele Aeriene Ruse, a fost atacată de drone ucrainene în dimineața zilei de 17 aprilie, a confirmat Direcția Principală de Informații (HUR/GUR) a Ministerului ucrainean al Apărării .
O pierdere a Ucrainei, care s-ar putea întâmpla foarte curând dacă nu sosesc arme americane, ar intensifica eforturile Rusiei de a destabiliza guvernele țărilor NATO și ar crește cheltuielile pentru apărare în întreaga alianță, printre alte efecte dezastruoase, a declarat vineri Hanno Pevkur, ministrul estonian al Apărării, în fața reporterilor.
Potrivit presei din Azerbaidjan, Rusia a început să-și retragă contingentul de menținere a păcii de pe teritoriul Nagorno-Karabah. Primele coloane de vehicule blindate rusești au părăsit deja regiunea.
Uniunea Europeană ar trebui să furnizeze de urgență Kievului mai multe sisteme de apărare aeriană și muniție pentru a proteja Ucraina de atacurile rusești cu rachete și bombe ghidate, a declarat de șeful diplomaţiei europene, Josep Borrell.
”Niciodată nu a fost atât de complicat”. Neglijența Occidentului este catastrofală și amenință cu înfrângerea armatei ucrainene - avertizează generalul Waldemar Skrzypczak.
Consilierul pe probleme de securitate națională al SUA, Jake Sullivan, a declarat astăzi că Departamentul Apărării, împreună cu Comandamentul Central al SUA, continuă să sporească gradul de pregătire și de integrare a sistemelor de apărare aeriană și de avertizare timpurie în Orientul Mijlociu, pentru a reduce eficiența utilizării rachetelor și dronelor iraniene în cazul efectuării unor noi atacuri.
Comisia pentru Serviciile de Informații din Camera Reprezentanților a SUA, în urma unei ședințe speciale cu privire la situaţia din Ucraina, a cerut Congresului să aprobe de urgență ajutorul destinat Kievului până la sfârșitul acestei săptămâni. Declarația a fost emisă de președintele comisiei, congresmanul republican Mike Turner, și de un membru senior al comisiei, congresmanul democrat Jim Himes.
Răspunsul la o posibilă acţiune israeliană împotriva Iranului va fi „mai rapid şi mai puternic”, a avertizat ministrul adjunct de externe al Republicii Islamice, Ali Bagheri Kani.
Marți, 16 aprilie, la Moscova a izbucnit un incendiu la uzina militară Avangard, care produce rachete pentru complexele S-300 și S-400. Incidentul vine la câteva zeci de ore după ce o stație radar rusească în valoare de 100 de milioane de dolari a fost lovită de șapte drone aeriene kamikaze.
Revenirea are loc și la doar două zile după atacul iranian eșuat asupra Israelului.
Trei drone au fost observate deasupra unui aeroportului Mihail Kogălniceanu, în noaptea de 15 spre 16 aprilie. Împotriva lor au fost folosite mijloace de bruiaj electronic, a început o anchetă asupra incidentului.
